Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche

Crescut de mic în dreapta credință și având mare dragoste față de Biserica lui Hristos, Sfântul Cuvios Ioan se străduia în fiecare zi să se lipească de Dumnezeu, după cuvântul cel scris în Psalmi: „Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea” (Ps. 72, 27). Trecând cu vederea deșartele plăceri și mândria lumii, a părăsit patria sa și, plecând la Ierusalim, s-a închinat Cinstitei Cruci și la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, apoi a intrat în cinul monahal. Sfântul Cuvios Ioan s-a așezat în vestita lavră a Sfântului Hariton, ducând acolo o viață curată de muncă, de post, rugăciune și de adâncire în Sfintele Scripturi. Pentru viața sa curată s-a învrednicit și de darul preoției. Deci, după o viață îndelungată plăcută lui Dumnezeu, fericitul Ioan s-a făcut ca un înger în trup și tuturor pildă de viață fără prihană. La adânci bătrâneți s-a mutat în pace la Domnul, în locașul cel ceresc, purtat fiind sufletul său de îngerii cei fără de trupuri.
(Ziarul Lumina)