Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul și Luca cel Nou

Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul (†490) era din Mesopotamia, din Eparhia Samosatelor, dintr-un sat ce se numea Vitara. Tatăl său se numea Ilie, iar mama sa se numea Marta. Pe când avea vârsta de cinci ani, părinții săi l-au dus într-o mănăstire, iar acolo a strălucit în viața monahală. Deoarece sporea tot mai mult în nevoințe duhovnicești, s-a dus la Cuviosul Simeon Stâlpnicul († 459) și a luat de la el binecuvântare. În urma unei descoperiri dumnezeiești, s-a dus în Anaplu, care era în părțile Traciei, aproape de Bizanț. Acolo, fericitul Daniil s-a închis într-un templu idolesc unde a îndurat multe ispite de la diavoli. După această experiență, sfântul s-a suit pe un stâlp, unde a stat pentru o lungă perioadă de timp, dând dovadă de multă răbdare în asprele nevoințe pustnicești. A îndurat arșița verii și frigul aprig al iernii, dar și vânturile puternice. Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, faptele sale bune și minunate ajungând chiar și la urechile împăraților: Leon cel Mare (457-474), Zenon (474-475; 476-491) și Vasilisc tiranul, care au mers și s-au închinat sfântului. Acesta le-a prorocit cele ce aveau să li se întâmple. Ajutând Biserica lui Hristos care era atacată de eretici, trăind o viață sfântă și neprihănită, s-a mutat în pace la Domnul.
(Ziarul Lumina)