Sf. Cuv. Antonie cel Mare, Sf. Cuv. Antonie cel Nou din Veria

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare era egiptean de neam, din Heracleopolis. Născut în jurul anului 250, a învățat de la părinți și bunici credința în Hristos. Văzând viața pătimașă a tinerilor, nu a vrut să meargă la școli, cu toate că era foarte isteț și priceput la minte. La 20 de ani părinții săi s-au mutat la Domnul. A împărțit averea săracilor, pe sora sa a încredințat-o unor credincioase fecioare, iar el s-a retras într-o chilie lângă satul său, Coma. S-a mutat apoi în niște morminte dintr-un cimitir păgân, unde s-a luptat cu ispitele, ajungând aproape la deznădejde. După multă vreme, la vârsta de 35 de ani, Dumnezeu i-a trimis raze de ușurare. Doritor de liniște, s-a suit pe munte, într-o cetățuie părăsită. După 20 de ani, Cuviosul Antonie a ieșit învățat de Dumnezeu. Pentru că lumea îl căuta, s-a umplut pustia de colibe de monahi. În timpul prigoanei împăratului Maximian (286-305) a coborât de mai multe ori cu ucenicii la Alexandria pentru a-i întări pe creștini. Neavând liniște, Sfântul Antonie s-a mutat pe un munte înalt. La cererea Sfântului Arhiepiscop Atanasie, a coborât în Alexandria ca să lupte împotriva ereziei ariene. A plecat la Domnul la 105 ani. A fost începătorul și dascălul vieții pustnicești.
(diac. George ANICULOAIE )