Scrieți că iubiți copiii din pricina minunatei lor recunoștințe, care la cei mai în vârstă este tocită bine. Dați exemple. Voi da și eu măcar unul. Isidor, Mitropolitul Petrogradului, povestea deseori cum în copilăria sa era nevoit să umble desculț. Un om pe numele de Petru s-a milostivit de el și i-a cumpărat opinci din scoarță de tei, care prețuiau cinci copeici. Această mică binefacere s-a întipărit atât de adânc în mintea lui Isidor, încât după cincizeci de ani, ca preot și episcop, îl pomenea mereu pe binefăcătorul său, Petru.
Scrieți în continuare că îi compătimiți pe copii, și asta tocmai fiindcă îi iubiți. Căci au venit vremuri grele pentru copii, pentru sufletul copiilor, pentru caracterul copiilor. Sminteală din toate părțile. Nelămuriri și contradicții bat ca niște vânturi reci copiii, și acasă, și la școală, și pe stradă. Și nu numai că în două clipe sunt expuse copiilor două teorii complet opuse despre viață, despre purtare, familie, patrie, ci copiii mai sunt și tulburați cu exemple contradictorii.
Dumneavoastră ați dori pentru copii o educație aparte, care să-i apere de bolile și smintelile contemporane. Dar El a zis: „De nu vă veți întoarce și să vă faceți precum copiii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor”. Așadar, Hristos arată apăsat că este mai mare nevoie să fie educați cei mai în vârstă, decât copiii. El arată și metoda prin care trebuie să fie educați aceștia. Foarte simplu: să privească la copii. El a spus însă și cum trebuie educați copiii. Tot foarte simplu: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!”. Atâta doar: copiii să vină la Hristos, iar tot restul e treaba Lui.
(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. II, Editura Sophia, București, 2003)
