România are termen două luni de a transpune normele europene referitoare la stocarea datelor privind traficul de telecomunicații și localizarea, întârzierea aplicării prevederilor putând avea impact negativ asupra capacității autorităților judiciare de a depista și urmări penal infracțiunile grave.
Păstrarea datelor se referă la stocarea datelor privind traficul și localizarea care rezultă din comunicațiile electronice și nu datele privind conținutul comunicațiilor.
Comisia Europeană (CE) a solicitat, joi, în mod oficial României și Germaniei să ia măsuri în vederea asigurării conformității depline cu normele UE în domeniul păstrării datelor, în termen de două luni.
De la momentul pronunțării de către Curtea Constituțională a Germaniei și, respectiv, a României, a hotărârilor de anulare a legilor naționale de transpunere a Directivei privind păstrarea datelor, cele două țări nu au arătat când și în ce mod vor adopta noile acte legislative în materie.
Directiva privind păstrarea datelor obligă companiile de telefonie și furnizorii de servicii de internet să stocheze datele privind traficul de telecomunicații și localizarea, în scopuri legate de aplicarea legii.
Întârzierile înregistrate în prezent de Germania și România în ceea ce privește transpunerea directivei în legislația națională ar putea avea un impact negativ asupra pieței interne a comunicațiilor electronice și asupra capacității autorităților polițienești și judiciare de a depista, a cerceta și a urmări penal infracțiunile grave. Prin urmare, Comisia a decis să adreseze acestor două țări avize motivate, solicitându-le să remedieze această încălcare a dreptului UE (articolul 258 din TFUE).
Germania (în ianuarie 2008) și România (în noiembrie 2008) au notificat Comisia cu privire la măsurile naționale de transpunere a Directivei privind păstrarea datelor. Cu toate acestea, la 2 martie 2010, Curtea Constituțională a Germaniei a anulat anumite dispoziții ale Legii privind supravegherea telecomunicațiilor din 31 decembrie 2007.
În data de 8 octombrie 2009, Curtea Constituțională a României a pronunțat o hotărâre similară prin care Legea 298/2008 a fost declarată neconstituțională.
Cele două instanțe nu au dispus că Directiva privind păstrarea datelor, în sine, ar fi neconstituțională. Cu toate acestea, deși niciuna din concluziile enunțate în hotărârile celor două Curți Constituționale nu exclude transpunerea completă a directivei într-o manieră conformă cu dispozițiile constituționale din Germania și România, încă nu au fost adoptate noi acte legislative.
La 17 iunie 2011, Comisia a trimis o scrisoare de punere în întârziere Germaniei și României. Germania a răspuns în data de 16 august 2011 și a informat Comisia că Ministerul de Justiție al Germaniei a elaborat o propunere de transpunere a directivei, care, în prezent, se află în faza de consultare interministerială. De asemenea, informațiile furnizate de autoritățile române confirmă faptul că negocierile privind o nouă lege sunt încă în derulare la nivel interministerial.
În absența unor proiecte de lege care să transpună integral Directiva privind păstrarea datelor și în lipsa unor calendare detaliate pentru adoptarea acestora, Comisia a decis să adreseze Germaniei și României un aviz motivat, în temeiul articolului 258 din TFUE.
Directiva privind păstrarea datelor (2006/24/CE) a fost adoptată în 2006 și ar fi trebuit transpusă în legislația națională până la data de 15 septembrie 2007, statele membre având posibilitatea de a amâna păstrarea datelor comunicațiilor privind accesul la internet, poștă electronică și telefonia prin internet, până la 15 martie 2009.
Păstrarea datelor se referă la stocarea datelor privind traficul și localizarea care rezultă din comunicațiile electronice (și nu datele privind conținutul comunicațiilor). În temeiul directivei, datele privind traficul și localizarea păstrate de către furnizorii de servicii de internet și societățile de telefonie vor fi puse doar la dispoziția autorităților naționale de aplicare a legii, în anumite cazuri, în conformitate cu legislația națională, și dispozițiile relevante ale dreptului UE și ale dreptului public internațional.
În aprilie 2011, Comisia a adoptat un raport de evaluare care analizează modul în care statele membre au transpus directiva și care evaluează folosirea datelor păstrate și impactul asupra operatorilor și consumatorilor.
În România, Legea 298/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice reprezintă transpunerea directivei în legislația națională, aceasta fiind, însă, criticată de la adoptarea sa, atât de către opinia publică, cât și de instituțiile statului.
În 8 octombrie 2009, Curtea Constituțională (CC) a constatat că este neconstituțională Legea 298/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații.
În motivarea neconstituționalității Legii 298/2008 privind datele prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice, Curtea Constituțională critică faptul că Legiuitorul nu definește ce se înțelege prin „amenințări la adresa securității naționale”, astfel că, în lipsa unor criterii precise de delimitare, diverse acțiuni, informații sau activități obișnuite, de rutină, ale persoanelor fizice și juridice, acestea pot fi apreciate, în mod arbitrar și abuziv.
Limitarea exercițiului dreptului la viață intimă și la secretul corespondenței și a libertății de exprimare, de asemenea, trebuie să aibă loc într-o manieră clară, previzibilă și lipsită de echivoc, astfel încât să fie îndepărtată, pe cât posibil, eventualitatea arbitrariului sau a abuzului autorităților în acest domeniu – subliniază CC.
