PSD îl umilește pe Năstase în manieră liberală

Marele ”fost” Adrian Năstase este pe cale să fie trimis de-a binelea în exil de PSD, pentru atitudini neprietenoase față de partidul care l-a lăsat doar simplu deputat. Necunoscutul Tudorache și ai lui l-au făcut să-l usture democrația de la bază, arătându-i un avertisment pentru indisciplină.
A fost un fel de acțiune preventivă, pentru că în ultima vreme răzvrătiri pe față ale lui Năstase nu s-au prea văzut. Este adevărat că deputatul scrie niște comentarii izbutite într-un cotidian, lansează cărți, merge pe la câte un Consiliu Național unde face figurație în fundul sălii, bate conștiincios drumul pe la Parchet, conferențiază la Sorbona, participă pe la ședințe de sumar prin redacții. În fapt, pare a nu supăra pe nimeni și pare a nu conta cine știe ce.
Însă pe la colțuri, pe la șprițuri, pe la o partidă de șușoteli, Adrian Năstase este văzut ca o grenadă cu capsa trasă. Ba tânjește după mărirea apusă, ba țese intrigi, ba se ține de scris hârtii inflamante. Adevărul nu este nici măcar la mijloc.
Marea problemă a lui Năstase, care îl face aproape scos din jocurile importante, nu este una strict politică, ci penală, mai exact ține de ceea ce a făcut ca premier. Imaginea lui rămâne iremediabil aceea de „coruptul no.1” al națiunii, iar foștii prieteni politici, pe care i-a săltat în funcții pe când era prim-ministru – Ioan Rus, Titus Corlățean, Miron Mitrea, Rovana Plumb, Ilie Sârbu, Mihai Tănăsescu și chiar Mircea Geoană – l-au lăsat de izbeliște.
Adevărul pare a fi acela că unele mărimi ale PSD au nevoie de vulnerabilitatea lui Năstase ca să facă demonstrații de autoritate, pentru că fostul șef de partid și de guvern e un trofeu taman bun de târât după carul victoriei. Și apelează la personaje ca Tudorache sau Vanghelie, pentru ca efectul să-i întărească mai abitir în părerea că adversarul cel mai bun e acela pe care-l faci să dispară umilindu-l.
Punerea la colț a deputatului Năstase nu a venit nici repede, nici neașteptat. Este un ecou cu iz de testosteron al arătărilor de mușchi de la Târgu-Mureș, unde PSD-ul s-a jucat de-a „uite congresul, nu e congresul”.
De la acea ședință de Consiliu Național ce s-a ținut minte n-a fost discursul, altfel bun, al lui Mircea Geoană, nici hotărârile care s-a luat, ci ieșirea angoasată a lui Ioan Rus. Irascibilul vicepreședinte al PSD, alintat de unele jurnale cu titlul de ”eminența cenușie”, și-a făcut praf ștaiful trecându-l pe Adrian Severin – alt deputat care scrie la ziar – în rândul nemernicilor.
Diferența este că pe Adrian Severin l-a urecheat un ins supărăcios, dar redutabil, în timp ce lui Adrian Năstase i-a tras la palmă un Tudorache și l-a bălăcărit un Vanghelie.
Numitorul comun al acestor situații este Ion Iliescu. Adică, „înțelepciunea și experiența” partidului, cum îi zicea Mircea Geoană, cu mândrie de proprietar. Până una alta, mereu iertătorul Ion Iliescu – un alt mare „ex”, dar căruia până acum oficial îi merge bine – a fost singurul care le-a arătat obrazul „justițiarilor”. Geoană, imparțial ca un elvețian, le-a arătat un „nu mă bag”.
Este îndoielnic că din asemenea episoade ies câștigători cei care le pun la cale. O minimă înțelepciune ar trebui să-i facă pe liderii PSD să se uite și să cugete la ce se întâmplă în bătătura PNL, un partid de care îi desparte aproape totul, dar de care îi apropie, în ultima vreme, un nărav numit foamea de dat afară.
Deputatul Adrian Năstase, încă PSD, rămâne o grenadă cu capsa trasă, chiar dacă alternativele sale politice sunt foarte reduse. Și revanșa unei persoane care poate fi acuzată de orice, în afară de lipsă de inteligență, poate să-i arunce în ridicol pe amatorii de constrângeri făcute de hatârul unui spectacol cam dubios.
Comentariu de Indira Crasnea