După aproape 29 de ani de când locuiesc în Suceava, am vrut să fiu turist pentru o zi în fosta capitală a Moldovei, locul unde este Cetatea de Scaun a celui mai mare român, Ștefan cel Mare. Mai ales că în ultimul timp autoritățile, atât județene, cât și locale, au vorbit din ce în ce mai mult despre turism ca fiind una dintre activitățile care s-au dezvoltat vizibil și care poate să aducă fonduri.
Ca și cum nu aș mai fi fost niciodată în această zonă, mi-am început ziua ca turist la Centrul de Informare Turistică aflat la intrarea în Suceava dinspre Fălticeni, amenajat într-o căsuță de lemn, care din păcate, de multe ori nu este vizibilă din cauza tirurilor care parchează în fața ei.
Înăuntru, l-am întrebat pe specialistul în turism de serviciu dacă poate să-mi ofere o hartă a Sucevei, și să-mi recomande câteva obiective de vizitat, cu câteva informații despre acestea. Spre surprinderea mea, răspunsul primit a fost că la centrul respectiv au doar o singură hartă a municipiului Suceava, și că dacă vreau, pot să o consult acolo, pentru că nu au cum să mi-o dea. În schimb am primit un teanc de foi scoase la imprimantă cu o parte dintre obiectivele turistice din orașul și județul Suceava, plus cu o adresă de internet de unde aș mai fi putut afla câteva informații suplimentare, în situația în care aș fi avut un laptop la mine sau aș fi dorit să-mi pierd din timp într-o sală de Internet.
Ca turist care vrea să viziteze Suceava am plecat, în cele din urmă, destul de nelămurit în ceea ce privește modul în care aș putea să văd obiectivele turistice, în primul rând pentru că nu am reușit „să aprofundez” harta în cele circa 30 de minute cât am stat în acel centru de informare și nici să memorez unde se află toate străzile din oraș.
Iar ca obiective, sugestiile celor de la Centrul de Informare Turistică au fost, în ordine, Biserica Sf. Nicolae, Casa memorială Simion Florea Marian, pe locul al treilea Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Șcheia, Muzeul de Istorie, Muzeul de Științe ale Naturii, Muzeul Hanul Domnesc, Muzeul Satului Bucovinean, Planetariul și, surprinzător, Curtea Domnească.
După cum am spus, fără să am prea multe legături între sugestiile primite și locația obiectivelor turistice, am plecat spre centrul orașului, cu speranța că poate voi reuși să găsesc o hartă. Vreau să precizez că, deși, în mod sigur, aș fi găsit o astfel de hartă la una dintre librăriile din oraș, am vrut să văd dacă aceste materiale informative sunt disponibile la centrele de informare, așa cum ar fi normal și cum am găsit, altădată, în alte orașe, din țară, dar în special din străinătate.
„Salvarea” mea ca turist venit de la Centrul de Informare aflat în incinta Muzeului de Științe ale Naturii. Aici am găsit atât informațiile de care aveam nevoie, dar și o hartă a Sucevei pe care am avut voie să o iau cu mine.
La kilometrul zero al turismului din Suceava, Cetatea de Scaun, se cumpără chinezării
Excursia în Suceava am început-o, cum era și normal, la Cetatea de Scaun a lui Ștefan cel Mare, despre care se spune că ar fi kilometrul zero al turismului din acest oraș. Pe lângă mine, la cetate mai erau câțiva turiști din Anglia, însoțiți de doi români, care, după un tur al județului, au dorit să vadă și acest obiectiv. Norocul lor, așa cum singuri au spus, a fost că s-au informat despre toate obiectivele pe internet. La cetate nu au găsit nici hărți și nici pliante, singurul mijloc de informare fiind panourile aflate la intrarea în Cetate. Au vizitat cetatea și au spus că le-a plăcut, însă dezamăgirea lor a fost că nu au reușit să cumpere suveniruri care să le aducă aminte de acest loc. Lucru cât se poate de adevărat, pentru că pe platoul cetății găsești două tarabe unde locul suvenirurilor cu Cetatea de Scaun sau cu Ștefan cel Mare este luat de „chinezării”, săbii din plastic, mingi, brelocuri sau jucării. Singurele suveniruri pe care apare Ștefan cel Mare (ce-i drept doar două sau trei modele) le-am găsit într-un artizanat aflat lângă una dintre tarabe, acestea fiind însă pierdute printre alte obiecte care nu au nici o legătură cu cetatea sau cu Suceava, șerpi, păpuși rusești, Dracula sau alte obiecte de ceramică.
După scurta vizită la cetate și la Muzeul Satului Bucovinean, aflat în apropiere, am întrebat pe cineva dacă mai este ceva de vizitat în zona respectivă. Persoana respectivă mi-a sugerat statuia lui Ștefan cel Mare, către care nu am văzut nici un semn indicator care să arate că există așa ceva în zonă. Până la statuie am făcut „cunoștință” cu numeroase miresme, care în mod sigur nu proveneau de la natură, și cu bălăriile de pe drum, un traseu „mai mult decât potrivit” pentru un obiectiv turistic.
Trecând peste aceste aspecte, am ajuns în cele din urmă la statuia lui Ștefan cel Mare, care, așa cum arată în momentul de față, pare în mod sigur părăsită și nici nu mai arată ca un obiectiv turistic. Un bazorelief de pe soclu a dispărut complet, iar cel de-al doilea în mod sigur nu mai rezistă mult. Singurul lucru care demonstrează că cineva a mai fost la statuia lui Ștefan cel Mare este o coroană, depusă de formațiunea „Noua Dreaptă”, la împlinirea a 505 ani de la moartea domnitorului. Coroană care se potrivește perfect situației în care se află statuia, lăsată uitării și în plin proces de distrugere.
Curtea Domnească a dispărut sub gunoaie și bălării
Ca turist, ceea ce m-a „impresionat” cel mai mult a fost Curtea Domnească (sec XIV – XV), obiectiv turistic recomandat la primul Centru de Informare Turistică, chiar dacă avea mențiunea că era închis pentru restaurare. Cum însă în alte orașe, nu din România, am văzut că un șantier arheologic este la vedere, mi-am spus că totuși merită să încerc. Ceea ce am găsit însă acolo, în spatele gardurilor de protecție, întrece orice limită a bunului-simț.
Curtea Domnească a Sucevei, loc care, dacă ar fi fost în altă țară, cu siguranță ar fi pus cât de cât în valoare din punct de vedere turistic, a dispărut în totalitate. Zidurile Curții Domnești sunt aproape invizibile, fiind acoperite în cea mai mare parte de copaci, bălării și foarte multe gunoaie. Mai mult, construcțiile care au fost folosite cândva de cei care lucrau la restaurare au devenit „hotelurile” unui alt tip de turiști, cerșetorii Sucevei.
La intrarea în incinta șantierului, pe un panou se putea citi că lucrările au fost începute în 2000 și vor fi finalizate în 2010. Se pare însă că beneficiarului investiției, Ministerul Culturii, îi pasă prea puțin dacă acest termen va fi respectat. Curtea Domnească, monument istoric care ar putea fi o atracție atât pentru turiști, cât și pentru suceveni, (mai ales că în mod sigur sunt tineri suceveni care nu au văzut în viața lor cum arată acest loc), este lăsată în paragină, ascunsă de ani de zile după panourile firmei Restaco, care a realizat, cândva, lucrări de restaurare.
La doi pași de Curtea Domnească am întâlnit aceeași situație. Este vorba despre Turnul Lăpușneanu (sec. XVI), de lângă biserica Sf. Dumitru, închis vizitatorilor de câțiva ani buni, dar pe care se poate citi același mesaj liniștitor pentru viitor, „șantier în lucru”. Anunț care pare mai mult o glumă, deoarece „anul acesta nu s-a lucrat nici cinci minute”, așa cum mi-a spus un bătrân care vindea lumânări în Biserica Sf. Dumitru.
Monumente istorice uitate
Deși nu se află pe lista de obiective recomandate la Centrul de Informare, printre monumentele istorice din județul Suceava se numără și Turnul Roșu și Biserica Sf. Simion (ambele din sec XVI) de pe Str. Armenească. Am ajuns la cele două obiective în jurul amiezii și încă de la intrarea în curtea bisericii am văzut același panou pe care am putut citi că lucrările au fost începute în anul 2004, iar la termenul finalizării, poate dintr-un exces de sinceritate sau din nesimțire crasă, era lăsat loc liber. În jurul turnului, câteva lucruri aruncate dădeau impresia de șantier, însă când am vrut să-l întreb pe singurul om care își bifa orele de muncă la umbra unei barăci, acesta a dispărut în câteva secunde.
Mai sus de Turnul Roșu am dat peste Mănăstirea Zamca, la care, dacă nu știi unde este, nu prea reușești să ajungi, indicatoarele către acest obiectiv lipsind cu desăvârșire. Și la acest lăcaș de cult, inclus pe lista monumentelor istorice, nu ai cum să nu observi că se află în restaurare, panourile firmei Restaco fiind peste tot. Atât doar, pentru că nu mai lucrează nimeni de mult, iar Mănăstirea Zamca pare uitată. Cât despre turiști, aceștia lipsesc cu desăvârșire, deși fără doar și poate Mănăstirea Zamca este unul dintre obiectivele turistice care ar trebui să fie promovat mai mult.
După câteva zeci de minute în care m-am învârtit în jurul mănăstirii, mi-am adus aminte că un alt obiectiv recomandat a fost și Cetatea Șcheia, aflată în zona Șeptilici. Nu am găsit nici aici un indicator către această cetate. Plus că, încă de la început, nu am înțeles de ce pe lista de obiective turistice a fost trecută și această cetate, pentru care turiștii ar trebui să parcurgă o distanță considerabilă, pe un traseu fără indicatoare, pentru a ajunge într-o zonă neamenajată și pentru a vedea doar un singur colț de zid care iese din pământ.
Cele câteva obiective turistice incluse pe lista monumentelor istorice din județul Suceava sunt cu siguranță o pată neagră pentru turismul din Suceava. Turism salvat totuși de câteva puncte de atracție: Mănăstirea Sf. Ioan Cel Nou, Bisericile Mirăuți, Sf. Dumitru, Sf. Nicolae, chiar și Cetatea de Scaun, la care sper că proiectul de reabilitare nu va avea soarta celorlalte lucrări de restaurare. Teoretic ar fi trebuit să termin textul cu opinia celor care se ocupă de cultura din județul Suceava. Însă după modul în care arată unele monumente, explicații precum că nu au mai venit bani de la Guvern sunt de prisos. Suceava are monumente istorice care sunt uitate de toți și care ar putea să reprezinte o atracție pentru turiști, ar putea să aducă fonduri la bugetul local, dar asta doar în situația în care cineva s-ar implica mai mult pentru a fi puse în valoare.
