Visez la un timp de gumilastic
Care nu mai curge.
La un prezent etern al momentelor fericite
În care te simți împlinit, nu o marionetă încasetată
care măsoară permanent secunde, ore și zile,
Ci un om cu pace interioară.
Frumusețea amintirilor persistă,
Iar tu
Încerci să evadezi din clipa prezentă, gândindu-te că ea se scurge
Și va urma alta.
Patru plimbări prin pădurea fantasticului sau, mai bine-zis, patru ani de liceu. Un drum sisific?
Ceea ce părea o cale nelimitată s-a dovedit a fi trecătoare.
Primul meu contact cu liceul a fost în septembrie 2022. Și acum îmi amintesc acea zi: o zi luminoasă atât afară, cât și în sufletele noastre, proaspăt liceeni. Mi se pare un titlu onorant acela de licean, iar faptul că eu ajunsesem suficient de mare încât să mă încadrez în categoria aceasta mi-a umplut sufletul cu bucurie pură. M-am întâlnit apoi cu câțiva colegi și cu doamna dirigintă, fapt care m-a pus pe gânduri – unde sunt fetele pe care le cunoșteam deja din gimnaziu? Părea că viața mea a început să devină mult mai serioasă decât era înainte. Aveam un nou statut social, acela de elevă de liceu. Am fost cuprinsă imediat de emoții când am intrat pentru prima dată în noua mea școală. Vedeam peste tot nuanța de albastru, în special în aula colegiului. Am remarcat pe holuri picturi ale elevilor și m-am bucurat și mi-am zis că am ajuns unde trebuie. În sfârșit, o instituție în care arta este apreciată cu adevărat, nu lăsată în umbra trecutului. Aspectul școlii era fascinant pentru mine. Fiecare operă de artă de pe pereți îmi spunea ceva despre cei care au fost și poate sunt deja elevi la un liceu de prestigiu.
Nu a trecut mult timp și am avut prima oră de română. De atunci am început să simt literatura altfel, ca un fapt esențial. Și acum îmi amintesc faptul că le spuneam tuturor cu mândrie că îmi place să citesc, că sunt pasionată de literatură și că vreau să particip la Olimpiada de Limba și Literatura Română. Subiectele abordate la acel concurs erau extraordinare – texte de la Tudor Arghezi, Mircea Eliade sau chiar William Shakespeare. Imediat am primit o listă cu recomandări de lectură, iar eseul lui Tudor Arghezi, intitulat „Scrisoare cu tibișirul”, m-a captivat profund. Am descoperit un nou univers în care toate cuvintele aveau alt sens decât cel obișnuit. Ele puteau însemna foarte mult, iar unele aveau o greutate enormă. În plus, se amintește în acel eseu faptul că vocația de a fi poet nu este întotdeauna ușoară. Există un spirit al inspirației, care te obligă să scrii atunci când te simți cu adevărat creativ. În unele momente, să fii poet este o catastrofă, iar alteori o binecuvântare.
Am reușit să mă calific la Etapa Națională a Olimpiadei de Literatură, care s-a desfășurat la Sibiu. Mărturisesc cu mândrie că acela a fost cel mai frumos moment din viața mea de elevă la Colegiul Național „Petru Rareș”. Am simțit pe pielea mea acel citat celebru – „Limba română este patria mea”, am legat prietenii și am simțit faptul că mai sunt oameni pasionați de literatură la același nivel sau chiar mai mult decât mine. Un alt moment pe care nu o să-l uit este drumul spre Olimpiada de la Sibiu. Bunicul meu a condus foarte mulți kilometri pentru a ajunge la această olimpiadă. A fost un prilej de a petrece și mai mult timp alături de bunicii mei, cu toate că le spuneam adesea să închidă radioul ca să mai pot citi pentru examenul care urma.
Anul următor am avut prilejul de a o cunoaște pe scriitoarea Simona Popescu și de a schimba idei cu ea la Centrul de Studii Ipotești, locul în care s-a născut Mihai Eminescu. În clasa a XI-a am cunoscut-o pe scriitoarea Doina Ruști la Suceava, iar mereu simt bucurie atunci când mă reîntâlnesc cu Matei Vișniec la Festivalul Internațional de Teatru care se desfășoară la Suceava.
Au fost patru ani plini de provocări noi – printre care o expoziție de desene la Biblioteca Județeană din Suceava și o altă expoziție la mine la liceu –, dar nu regret faptul că am absolvit. Sunt sigură că acum este momentul să le ofer posibilitatea și altor elevi să ajungă la acest liceu și să se redescopere, pentru că „dacă te cunoști pe tine, vei cunoaște tot universul”.
Bianca NATI
