Copiii cu autism și nevoia lor de a trăi într-o realitate concretă stă la baza mai multor campanii de presă demarate recent, care atrag atenția asupra faptului că acești copii nu sunt luați în serios de stat, mai ales după ce împlinesc 18 ani, deși numărul lor este în creștere. Specialiștii apreciază că 12 copii la 10.000 de persoane sunt cu probleme de autism. 25 de copii cu autism în Suceava
În județul Suceava sunt aproape o sută de copii diagnosticați cu tulburări din spectrul autist (93), din care 25 sunt în orașul reședință de județ. În Complexul Terapeutic „Blijdorp – O Nouă Viață” sunt înscriși 11 copii diagnosticați cu autism (zece băieți și o fată). „Metodologia de lucru utilizată în cadrul complexului în terapia și recuperarea copiilor autiști preia elemente din marile orientări terapeutice existente (ABA, PECS, TEACH) elaborându-se pentru fiecare copil un program individualizat, care ține cont în primul rând de nivelul de dezvoltare cognitivă a acestuia și de modalitatea proprie în care se manifestă simptomele autiste”, ne-a explicat psihologul Lucreția Ivan.
Ea ne-a spus că acest program cuprinde obiective legate de socializare, autonomie, dezvoltare cognitivă și motorie.
„În timp și după o implicare activă și constantă în activitatea cu copiii autiști, aceștia pot atinge un nivel ridicat al autonomiei personale (dar nu și sociale), pot dobândi un limbaj funcțional de bază (verbal sau non-verbal) pentru a-și exprima nevoile și a răspunde unor cerințe minimale, își dezvoltă un stil de gândire propriu care rămâne însă rigid, axat pe concret și marcat de dezvoltare inegală a diverselor procese cognitive”, a mai completat Ivan.
Copilul cu autism, indiferent și închis în sine
Întreaga existență a copilului și ulterior a adultului autist este un proces continuu de învățare de noi deprinderi și o extindere a sferei de aplicabilitate a celor deja însușite.
Psihologul Daniela Tonigar, de la Complexul „Blijdorp”, explică care este comportamentul minorilor cu autism: nu răspund atunci când sunt strigați pe nume, evită contactul vizual, par indiferenți și închiși în sine, nu vorbesc sau vorbesc foarte puțin, utilizează un ton și un ritm anormal în exprimare, nu inițiază o conversație, au mișcări repetitive (își balansează și își rotesc mâinile, se leagănă, merg pe vârfuri, manevrează atipic jucăriile), adoptă ritualuri comportamentale specifice, pot fi hiperactivi.
Ea a mai precizat că autismul reprezintă o tulburare globală de dezvoltare a copilului, care poate fi observată înaintea vârstei de trei ani și care se caracterizează prin incapacitate de interacțiune socială, deficiențe în comunicare.
Nu se cunosc cauzele autismului
Autismul este o afecțiune caracterizată prin probleme de comunicare și de comportament. Copiii cu autism nu pot stabili relații de comunicare verbală în condiții normale.
Activitățile de rutină și stereotipurile îi ajută să se simtă în siguranță. Simpla prezență a unei persoane noi sau schimbarea de program sunt câteva motive care pot determina pe de o parte, excese de furie, pe de alta parte, ignoranța totală din partea copilului cu autism.
Nu se pot preciza cu exactitate cauzele care determină apariția autismului, de-a lungul timpului existând mai multe ipoteze care au pus tulburarea pe seama factorilor genetici, a unor factori de mediu prenatal și postnatal (infecții ale mamei, vaccinuri, etc.), pentru ca, în ultimul timp, accentul să cadă din ce în ce mai mult pe anomalii existente la nivelul structurii și funcționării cerebrale, mai precis a girusului temporal superior.
Autismul este mai frecvent întâlnit la băieți decât la fete, incidența fiind de 4:1. În cazul fetelor diagnosticate cu autism, simptomele sunt mult mai severe.
Părinți copleșiți de durere
Am stat de vorbă și cu tatăl unui copil diagnosticat cu autism, un băiețel în vârstă de șapte ani, care este dus zilnic de către părinți la terapie educațională în Centrul „Blijdorp”.
Imediat după ce copilul a împlinit vârsta de doi ani, părinții au observat că fiul lor are probleme. Au mers pe la diferiți medici, care, în final, l-au diagnosticat cu autism. Părinții au apelat la un psiholog, care s-a ocupat aproape doi ani de zile de copil. Atunci s-au cunoscut anumite progrese. Acum, când băiatul are deja șapte ani, este din ce în ce mai greu să acumuleze anumite informații.
„Când am aflat de ce boală suferă singurul nostru copil am fost dărâmați. Mergeam pe stradă, și dacă mă întreba cineva de unde vin și unde merg nu știam să răspund. Am început să ne documentăm, să vorbim cu alți părinți care au copii cu același diagnostic. Toți ne-au încurajat, ne-au susținut, dar, în final, au recunoscut că este o boală incurabilă”, ne-a povestit tatăl băiatului.
După multe lacrimi, deznădejde, acești oameni, ca multe alte familii cu copii autiști, s-au obișnuit cu ideea că au de crescut un copil cu probleme și trebuie să ducă lupta mai departe.
„Sunt conștient că niciodată băiatul nostru nu se va descurca singur. Nu iese din cameră singur, mă trage de mână. Nu vorbește. Nu are un handicap vizibil, de aceea multă lume crede că este prost crescut atunci când îl văd că se comportă ciudat: țipă, merge pe vârfuri, dă ochii peste cap. A învățat câteva lucruri, dar după multe repetiții, ca la dresaj”, ne-a mai povestit bărbatul.
Copleșit și acum de durere, el este îngrijorat de faptul că statul nu face nimic pentru acești copii, mai ales când ei devin adulți. Dacă până la 18 ani, minorii cu autism au dreptul la un însoțitor, după ce împlinesc această vârstă nu mai beneficiază de nici un sprijin din partea statului, dar boala lor se agravează de la o zi la alta.
Iluzia unei vindecări miraculoase
„Multe familii refuză să accepte realitatea, mai ales că nu sunt informate asupra a ceea ce înseamnă autismul și ce pot să facă pentru copilul lor și atunci caută terapii miraculoase, încep să demareze campanii pentru strângerea de fonduri, atrase de reclama unei vindecări în alte țări. Este fals și, mai mult, este inuman ca medici sau specialiști să vândă iluzia unei vindecări imposibile”, a precizat șef birou educativ – Complexul Terapeutic „Blijdorp, Anca Rișnicu.
Aceasta a mai explicat că în înțelegerea unui copil autist și a comportamentelor sale nu putem utiliza aceleași explicații ca în cazul unui copil cu dezvoltare normală, deoarece atunci când aceștia țipă sau sunt foarte agitați nu înseamnă că sunt încăpățânați sau nu vor să facă ceva, ci înseamnă că vor să ne comunice ceva și nu pot.
„Aș recomanda familiilor care au copii cu autism să apeleze la ajutorul unui centru specializat, pentru că afecțiunea mediului familial nu este suficientă pentru a răspunde nevoilor acestei categorii de copii”, ne-a spus șef birou educativ – Complexul Terapeutic „Blijdorp, Anca Rișnicu.
