Scriitorul sucevean Constantin Severin a publicat recent, la cunoscuta editură Eikon din București, în condiții grafice excelente, cea de-a zecea carte de poezie, „Lumea Arhetipală”, o ediție bilingvă (română/engleză).
Volumul cuprinde poeme scrise de Constantin Severin în ultimii cinci ani. Cartea are o prefață semnată de cunoscutul scriitor și profesor universitar Iulian Boldea, redactorul-șef al prestigioasei reviste literare „Vatra”.
În cuvântul înainte semnat de Iulian Boldea, acesta spune: „Poezia lui Constantin Severin se definește, în general, printr-un joc greu perceptibil între vizibil şi imaginar, între concreteţea frustă a clipei prezente şi afectivitatea memoriei care conduce la înregistrarea unor senzaţii subtile ale eului, între astăzi şi ieri, între viaţă şi moarte, elemente care trasează conturul inefabil al unei <lumi arhetipale>: <Am visat adesea la o lume mai pură alcătuită doar din priviri, / o arhitectură felină cu atingeri calde și non-tactile, / abstractă și invizibilă ca bucuria și dragostea, / o lume arhetipală fără răni, suferință și moarte, / unde spațiul și timpul sunt doar vibrații vizuale febrile, / iar viața devine un poem scris de privirea lui Dumnezeu>.” (Lumea arhetipală).
- Lansare, miercuri, la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni
Prima lansare a volumului va avea loc miercuri, 29 aprilie 2026, la ora 11:00, la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni, în parteneriat cu Colegiul „Vasile Lovinescu” și Alexandria Librării. Cartea va fi prezentată de prof. Elena Maftei, prof. Bogdan Feștilă și jurnalista bibliotecară Elena Ghenghea.
Scriitorul și profesorul universitar Iulian Boldea mai spune despre poemele suceveanului Constantin Severin: „Peisajele afective transpuse în oglinda poemelor de Constantin Severin sunt parcă învăluite într-o atmosferă de suavitate şi în ritual al rememorării. Sentimentul zădărniciei, accentele de revoltă, resorturile nostalgiei sau freamătul timpului se insinuează, nu de puţine ori, în versurile lui Constantin Severin, imprimându-le o turnură gravă, o melancolie difuză sau, dimpotrivă, o stringenţă etică, din care e alcătuită, de altfel, substanţa profundă şi autentică a acestei poezii ce se legitimează prin forţa de sugestie a cuvântului şi prin ritmul bine dozat într-un echilibru dinamic între emoţie şi stilizare”.
