Ispitele ne pot ataca din afara sau din lăuntrul nostru

Ispita din afară vine cu cele cinci simțiri, adică prin vedere, auz, gust, miros și pipăire – care sunt numite de Sfinții Prooroci „ferestre ale sufletului”. Prin aceste cinci simțiri, omul primește mari păcate în sufletul lui, dacă nu are trezvia atenției și paza minții. Cele cinci simțiri sunt cinci șipote firești ale noastre, prin care diavolii toarnă în sufletul nostru tot felul de patimi și răutăți. Mai folosesc diavolii o altă ispită mai mare decât cele cinci simțuri: imaginația. Imaginația este mai subțire decât cele cinci simțuri, dar este mai groasă decât mintea. Imaginația mai este numită și simțire de obște. Ea nu-i dă război sufletului în vremea ispitei numai cu cele ce a văzut, ci și cu cele ce a auzit, și cu cele ce a gustat și cu cele ce a mirosit și cu cele ce a pipăit. Cu toate îi dă război sufletului. Ea prinde cele cinci simțiri și dă război sufletului. De aceea este mai greu să păzești imaginația, decât cele cinci simțiri, decât însăși mintea.
Ispita dinăuntru
Dinăuntru ies toate păcatele noastre, adică din inimă, cum a zis Mântuitorul la Apostoli: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om” – atunci era vorba de spălatul mâinilor –, „ci ceea ce iese”. Că aceea ce iese, iese din inimă. Din inimă ies preacurviile, uciderile, mândria, jignirile; ca dintr-un iad ies din inima noastră, și de aceea oricând ies acestea din inima noastră, suntem ispitiți cu ispita dinăuntru.
Sfântul Clement spune: „Pune pe gând străjer la poarta inimii tale, ca să nu primească nici pe cele ce vin din afară, nici cele ce ies dinăuntru!”. Să le oprești pe cele ce ies dinăuntru, cu rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”; să le oprești pe cele ce vin din afară cu cugetarea la muncile iadului, la fericirea Raiului, la rugăciune și la celelalte fapte bune.
(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul VI, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 34-35)