Încotro ne îndreptăm?

Partea I
Răsturnarea lumii vechi, distrugerea tradiției, instaurarea unei forme de manipulare lipsită de violență, chiar blândă, dar cu repercusiuni mult mai vizibile și mai rapide decât cele reușite de comunism. Și asta pentru că, de cele mai multe ori, lipsește opoziția la schimbarea care ni se impune, o schimbare care implică, de fapt, modificarea întregii mentalități.
Suntem invadați de o lume nouă, pentru care credem că suntem pregătiți. Dar ne-am întrebat vreodată care este prețul ce ni se va cere? Ști-vom ce să facem cu aceste noi „cuceriri”, ne vor împlini ele sufletele, vom rămâne întregi și împăcați în propriul gând?
Vă supunem atenției câteva recomandări ale Școlii de la Frankfurt, sintetizate de Timothy Matthews în studiul său „The Frankfurt School: Conspiracy to corrupt” (Școala de la Frankfurt: Conspirație pentru a corupe), realizat în 2009 și publicat de Catholic Insight:
1. Crearea infracțiunii de „rasism”. 2. Continua schimbare pentru a crea confuzie generală. 3. Informarea copiilor, în sistemul educațional, asupra aspectelor ce țin de sex și homosexualitate. 4. Subminarea autorității școlilor și a profesorilor. 5. Imigrația intensă cu scopul de a distruge identitatea națională. 6. Promovarea consumului excesiv de alcool. 7. Golirea bisericilor. 8. Un sistem juridic nesigur, duplicitar față de victimele infracțiunilor. 9. Dependența de stat și de alocațiile de stat. 10. Controlul și tăcerea mass-media. 11. Încurajarea distrugerii familiei.
Să recitim cu luciditate, cu proprie măsură și judecată. Pentru că aceste recomandări, parcă decupate din realitatea prezentului nostru, au fost trasate în anii 20 ai secolului trecut și aparțin Școlii de la Frankfurt, în fond o grupare formată din câțiva intelectuali ai vremii al căror unic scop era instaurarea marxismului cultural. Toate aceste recomandări sunt, în fapt, componente ale viitoarei „corectitudini politice”, o formă de ideologie perversă, dar prezentă în discursurile anumitor categorii sociale, cele cu tendințe hegemonice clare.
În spațiul românesc, însă, punctele enumerate mai sus nu creează niciun fel de panică, nu determină reacții opozante, iar acolo unde criticile sunt prezente ele sunt imediat anihilate prin atacuri la credință, la tradiție, la valori considerate distructive și perimate.
Să recitim cele 11 „recomandări”. Fac parte din realitatea românească. Enunțate în urmă cu un secol, ele sunt astăzi mai aproape ca niciodată. Sunt, în mare parte, prezente în societatea în care trăim, în familia noastră, în școlile noastre, în bisericile, în instituțiile noastre, la locul de muncă, pe rețelele de socializare.
De ce atât de ușor își face loc această ideologie în spațiul românesc? De ce atât de puține voci reușesc să acopere corul susținătorilor noului marxism cultural? Să fie oare o continuare a liniei obediente trasate timp de 45 de ani de comunism? Să fim oare atât de incapabili de a ne rupe de vechile tare comunistoid-schizofrenice încât să primim astăzi fără revoltă o atât de perversă nouă și revoluționară „realitate”?
Florentina Tonita