Iar și iar, aceiași!

Pe vremuri, pe când parcă se mai știa de limite, de băgat mâna până mai jos de cot, de frică de „miliția populară” (adică a poporului, nu cumva să vă ducă gândul că se bucura de mare popularitate!), de o urmă oricât de vagă de obraz, apăreau destul de frecvent situații aparent „normale”, când vreun arbitru mânjit pleca după meci cu punga cu bani sau cu portbagajul umplut de gazde în timp ce el, fluierașul, se afla pe gazon, la datorie! Era de la sine înțeles (sintagma circula și în ziua de azi, mai ales la cei mai în vârstă, care au apucat vremurile alea) că gazdele beneficiază din start de un 10% din partea arbitrului, ca un gest de mulțumire pentru condițiile create: pentru șpagă subînțeleasă, pentru mesele copioase și licorile adiacente, pentru „folcloristele” incluse în pachetul de servicii. A existat și un caz devenit celebru, de arbitru care a făcut pușcărie pe vremea comunismului: Constantin Ghiță din Brașov, iar în vremuri mai noi a fost arestată o întreagă rețea infracțională, în cap cu Gheorghe Constantin (a nu se confunda cu concetățeanul nostru, prietenul meu Constantin Gheorghe, tatăl actualului tușier FIFA, Sebastian Gheorghe),care era atunci președinte la Comisia de Arbitri a FRF. Unde vreau să ajung? Păi, caunul care a văzut toate trântele comise de cei numiți, ba încă și de mulți alții, în vremurile în care nu se inventase VAR, afirm răspicat că niciodată, niciunul din ei nu a comis porcăriile ordinare la care se dedau infractorii de azi: Colțescu și Istvan Kovacs. Nu suspendare, ci pușcărie merită ambii, la Kovacs cacircumstanță agravantă putându-se adăugapremeditarea tâlhăriei: „Penalty? Pentru Petrolul să dai tu!”.