Generalu’ pe schiuri

Aseară a avut loc deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice de Iarnă. O competiție inventată în vremuri moderne, care nu are absolut nici o legătură cu Olimpiadele din antichitate, pentru simplul motiv că grecii, cei care le-au inițiat, nu prea știau ce e zăpada. Apărute, așadar, doar pentru ca amatorii de patine și schiuri să aibă și ei Olimpiadele lor, ăstea de iarnă sunt pentru noi mai mult prilej de amuzament decât de competiție, atât pentru (tele)spectatori cât și pentru sportivi. Atât de mult ne amuză ideea, încât contribuim cu tot ce ne stă în puteri pentru a provoca un hohot general. Am spus „general”!? atunci, iertați-mă, trebuia cu majusculă: General. Mai exact, Generalul Oțelea, că de el e vorba, celebrul fost campion mondial. Nu, nu de bob, sanie, schi sau patinaj. Și nici măcar de curling (atenție la pronunție!), că nu se afla printre sporturile olimpice la data la care Oțelea era campion mondial. Și nici pușcăriaș nu ajunsese încă. Domnul General a fost unul din marii handbaliști ai lumii, din generația care-i mai includea pe Moser, Hnat, Redl, Ivănescu etc. de curling, nici pomeneală pe vremea aia, în anii ’60. Asta-i o apucătură din vremuri mai noi. Cam din aceleași vremuri în care Oțelea s-a văzut pe humerus cu steloaie de general pentru „merite sportive”, că doar n-o fi mai prost ca Iordănescu, drept pentru care a primit și funcția care, se știe, bate gradu’: președinte la Clubul Steaua… Unde a făcut ce trebuia, adică a tras un tun de vreo 2.000.000 de „coco” numai din vânzarea lui Ilie Dumitrescu în Anglia, vă mai amintiți? A urmat fireasca pușcărie din care Generalu’ a ieșit mai curat, mai uscat și parcă și vitaminizat: cu forțe noi, s-a proțăpit în fruntea delegațiilor României la toate competițiile de handbal. Iar dacă nesimțiții ăștia n-au introdus și handbalul la J.O. de Iarnă, nu-i nimic: s-a băgat la schi, că doar și ăia intră în porți, la slalom, ca mingea în poarta de handbal. Mă gândesc că l-o fi sfătuit, totuși, vreunul mai deștept, să-și lase dracului acasă uniforma, că ne mai vede lumea.