„Fă-ți din fiecare zi un motiv de bucurie!”

Artista plastică Angela Pitariu Bolnavu ar fi împlinit, pe data de 1 mai a.c., vârsta de 60 de ani. Breasla artistică suceveană i-a păstrat amintirea, dar pentru acest moment de evocare cele mai potrivite cuvinte sunt cele pe care ni le-a trimis fiul ei, Tudor Bogdan Bolnavu, care conturează perfect profilul celei despre care criticul de artă Valentin Ciucă scria că este „o plasticiană rafinată cu o inteligență îndelung exersată în compoziții simbolice”.
„În urmă cu ceva vreme am fost rugat să scriu câteva cuvinte despre mama, Angela Pitariu Bolnavu, pictor cu mult har, care acum, pe 1 mai 2016, ar fi împlinit frumoasa vârstă de 60 de ani. Cu toate că mi se pare cel puțin ciudat să mă exprim prin termeni condiționali precum «ar fi împlinit», încerc să îi fac pe cei care nu o cunosc și nu îi cunosc povestea să înțeleagă contextul în care scriu cele ce urmează.
Prefer însă să mă exprim la timpul prezent atunci când discut despre mama, nu prin prisma vreunei neacceptări a realității, ci doar pentru că a discuta la condițional optativ despre ea intră în neconcordanță acută cu ceea ce simt și trăiesc zilnic.
Cât de specială a fost ca om știm și ne amintim fiecare dintre noi prin reflexia experiențelor pe care le-am trăit alături de ea. Cât de valoroasă și incredibilă este însă ca pictor, aflăm și cred că vom afla cu toții în cursul anilor și al zecilor de ani ce urmează.
Ne place să spunem despre «ai noștri», cei care contribuie la evoluția noastră generală ca rasă, spirit sau individ, că trăiesc veșnic prin munca lor. Pare devenit aproape un clișeu, însă în aceeași măsură avem tendința repetată de a ne uita valorile.
Pe de altă parte, cred că momentul oportun pentru a înțelege și a redescoperi ceea ce contează cu adevărat nu este niciodată unul aleator – Providența își are mijloacele ei în a determina sensul lucrurilor, iar maturizarea spirituală comună își va cunoaște parcursul, fie că acceptăm asta sau nu. Consider că lucrurile bune au nevoie de timp, iar ceea ce de multe ori înțelegem ca fiind firesc, nu are rezonanță în sfera superioară a materiei.
În cei aproape trei ani de când mama a evoluat în noua sa formă, am așteptat cu toții să revedem povestea lucrărilor sale. Să regăsim sau să descoperim pentru prima dată consistența și substanța înțelepciunii pe care a cunoscut-o. Am convingerea că tratate în profunzime lucrările sale ne pot revela preocupări adânci, pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic. Informația pură, autentică, plină de har, oferită prea devreme însă, poate deveni sterilă, iar sensul primordial al lucrurilor își pierde din valoare. De aceea sunt sigur că nu este o întâmplare faptul că abia acum, în 2016, vom reuși să aducem în fața noastră, în octombrie, expoziția retrospectivă mult așteptată. Anul coincide cu împlinirea a 60 de ani de când pictorul Angela Pitariu Bolnavu ne-a fost oferit pe Pământ, iar redeschiderea Muzeului de Istorie din Suceava, tocmai acum, când aveam nevoie de o locație potrivită unui astfel de eveniment, nu cred că este o coincidență. Simt din toată ființa că fiecare element determinant are rolul, scopul și timpul lui, tot așa cum simt că munca ei, creația și gândirea lipsită de bariere comune au nevoie de timp pentru a ni se releva în totalitate.
Dumneavoastră, cei care ați cunoscut-o, veți redescoperi adevăruri pe care, cu siguranță, ea vi le-a povestit direct, cu zâmbetul și seninătatea convingerilor după care și-a ghidat întreaga existență. Pe toți ceilalți, cei care veți lua contact pentru prima dată cu maniera specială prin care a decriptat sensuri subtile ale existenței universale, vă sfătuiesc să priviți arta sa cu sufletul, departe de limitele pe care mintea și înțelegerea convențională le oferă. Viziunea sa asupra vieții a depășit cadrul pe care îl parcurgem zilnic, iar sensul celor construite întreaga viață a urmărit evoluția individuală continuă, nealterată de așa-zisele opreliști umane.
Îmi permit astfel, în încheiere, să vă transmit una din cheile gândirii care poate însufleți arta sa. Sunt cuvinte scrise de mama într-un context diferit, dar care astăzi, în aceeași direcție a lipsei elementului de hazard, capătă un sens aparte:
«Să nu uiți că totul în această viață este între noi și noi. Armonia interioară ne-o putem induce doar noi… lasă armonia să-ți conducă trupul. Lasă sufletul și pe Dumnezeu să îți dirijeze viața. Lasă-l pe Dumnezeu să-ți inunde ««casa»» și dă-i minții tale o pauză. Fă-ți din fiecare zi un motiv de bucurie! Viața este un miracol! Eu chiar cred în ceea ce spun! O viață minunată îți doresc, condusă de multă înțelepciune.»”
Tudor Bogdan Bolnavu