La Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava s-a deschis, cu câteva zile în urmă, expoziția de artă plastică „Tărâmul dintre valuri”, realizată de Ana Creangă și mama ei, artista plastică Oana Ruxandra Hrișcă.
O expoziție „plină de forme, de culoare, cu multă viață”
O expoziție cu produse artistice diverse, bidimensionale și tridimensionale, care etalează lucrări de pictură, grafică, sculptură și metaloplastie, o desfășurare vizuală, așa cum a remarcat la vernisaj artista plastică Lucia Pușcașu, președinta Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici din România, „plină de forme, de culoare, cu multă viață”.
Un eveniment artistic de continuitate într-o familie care l-a avut ca deschizător de drum pe Mircea Hrișcă (1938-2005), un artist complex apreciat ca un „colorist de o diafană discreție, capabil să facă uleiul să fure virtuțile de transparență și lirism ale pastelului cerat”, urmat acum de fiica sa, artista plastică Oana Ruxandra Hrișcă și de juna purtătoare de blazon din cea de-a treia generație, Ana Creangă, elevă în ciclul gimnazial la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava.
„O imago mundi în care lumile și culorile se îngemănează”
O expoziție care, așa cum a spus prof. Florica Diaconescu, ar putea însemna deopotrivă „clipa debutului și a consacrării”, o expoziție cu „o temă generoasă”, care „cheamă la meditație” și care conjugă „vârste și limbaje artistice diferite” dar compatibile, limbajul inocenței copilărești și limbajul „metaforic, încifrat, simbolic” al maturității artistice.
Un discurs vizual în care „fiecare element declanșează mișcarea celuilalt”, o desfășurare plastică unitară, în care există materie și suflet, real și fantastic, „o imago mundi (imagine a lumii) cuprinzătoare, în care lumile și culorile se îngemănează”, un demers artistic „în urma căruia rămâne metafora dintre valuri”.
O expoziție ca o poveste, care are în centru „Copacul prieteniei”
Îndemnul celor două expozante a fost de a privi expoziția „ca pe o poveste”, o poveste care are în centru „Copacul prieteniei” (o lucrare tridimensională, realizată, așa cum a spus Ana Creangă, „din dorința de joc a copilului”, un copac veritabil cu ramurile matisate multicolor, având ca „fructe” felii din lemn pe care sunt scrise numele prietenilor), înconjurat de lucrările de pe simeză care nu au etichete de autor (pentru a lăsa privitorului libertatea de a le atribui oricăreia dintre cele două artiste, sau amândurora, deopotrivă).
Lucrările de pictură („Concordia civium murus urbium”, „Umbrele trecutului gând”, „Dacă timpul ar fi avut frunze”, „Porți”, „Mâncătorul de păcate”…), grafică („Vânturile, valurile…”, „Noaptea ielelor”, „Copac melancolic”, „Lumea ca un mecanism”…) și metaloplastie („Metaistorie”, „Ferestre în timp”), precum și câteva piese ingenioase de mixed media art, dezvăluie un univers artistic cu valențe inepuizabile.
*
O expoziție cu un final previzibil, la care-a participat un public alcătuit în mare parte din prietenii celor două artiste expozante, prieteni care s-au grupat în jurul „Copacului prieteniei” care, cu siguranță, va rodi mai bogat, adăugând „fructelor” care au deja nume alte „fructe” cu nume noi.
Un final cu acorduri muzicale, în care Ana Creangă și-a demonstrat și calitățile sale de muzician cu un minirecital de chitară clasică.
