„Sacrul și profanul sunt două modalități de a fi în lume”, mărturisește Mircea Eliade în lucrarea cu același titlu.
Care sunt definițiile acestor cuvinte conform DEX?
Sacru se referă la „ceea ce transcende umanul, ceea ce este dincolo de lumea fizică, de profan”. Profan se referă la „ceea ce nu ține de religie, ceea ce nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios” (sinonime: laic, lumesc).
Există o diferență vădită între aceste două concepte. Existența nu ar putea fi fără sacru sau religiozitate. Scriitorul amintește faptul că „exprimând sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fără a înceta să fie el însuși, deoarece continuă să facă parte din mediul său cosmic”. În ce măsură profanul se poate schimba în sacru este una dintre întrebările scriitorului Mircea Eliade.
În toate activitățile lumești se poate afla sacrul. Se regăsește solemnul chiar și în acțiuni care, la prima vedere, ar putea părea banale: o simplă interacțiune cu un prieten poate transcende banalitatea, ajungând să provoace bucurie sinceră. Îi ajuți pe ceilalți și ajungi să simți din nou. Conștientizezi: omul caută permanent sprijin în celălalt. Te dezici de propria ta persoană, dar îl faci fericit pe celălalt. Uneori amplifici acest sentiment, practici o rutină de a răspândi bucurie. Există sacru în toate acțiunile menționate mai sus. În plus, atunci când devii empatic, perspectiva asupra existenței se transformă.
Mircea Eliade continuă ideea și afirmă că „opoziția sacru–profan este înțeleasă ca opoziția real–ireal”. Ești empatic. Săvârșești binele – comportament sacru care va asigura trecerea spre ireal, adică spre un univers autentic.
Fiecare etapă din viața unei persoane reprezintă o schimbare. Persoane noi, urmate de trăiri inedite, prin care se pictează experiențe necunoscute. Crești spiritual, te îmbunătățești, iar ulterior profanul se transformă în sacru. În fiecare persoană se află mai mulți oameni, adică propriile versiuni trecute. Copilul de șase ani nu s-ar înțelege cu adolescenta de la cincisprezece ani, dar toate aceste ipostaze trecute au construit versiunea prezentă.
Astfel, se poate afirma faptul că opera lui Mircea Eliade, „Sacrul și profanul”, reprezintă o scriere fundamentală în care se ridică întrebări profunde, precum importanța sacrului în lumea omului și faptul că orice ființă nu poate trăi fără acest concept.
Bianca Nati
