Da, am explicația

Nația de masochiști „care este” și-a făcut încă o dată simțită prezența, întocmai și la timp (cum se zice la noi, la unitățile militare, inclusiv alea „de elită”!) acreditându-l pe domnul (colonel?) Burleanu în funcția supremă a fotbalului românesc pentru încă un mandat. Ca să înțelegeți pe de-a-ntregul despre ce e vorba, poate vă ajuta o comparație cu alt domeniu de mare popularitate, muzica: e ca și cum am face un referendum referitor la cel mai bun vocalist din istoria rock-ului, la finalizarea căruia am afla că locul 1 nu îi revine unui Tom Jones, Mick Jagger ori Robert Plant, ci lui Robert Turcescu (ca să rămânem printre colonei!), care a primit și misiunea de a cânta, chiar dacă n-are nimic de a face cu nobila artă! Nu știu exact în ce constă misiunea numitului Burleanu, despre care mă îndoiesc că a dat vreodată cu piciorul într-o minge, și nici care este durata acesteia. Faptul că n-a jucat fotbal nici pe maidan, iar activitatea de arbitraj și-a încheiat-o la… 19 ani (!!!), că așa scrie în biografia lui oficială, pentru a urma cursurile de la „Ștefan Gheorghiu”, varianta din democrație, precum și Școala de Securiști, tot varianta democratică, nu-l califică nicidecum pentru a conduce fotbalul. În schimb, explică în mai toate direcțiile imaginabile de ce o ducem așa cum o ducem și de ce din țara și din poporul ăsta n-o să se aleagă niciodată nimic (ci, maximum, praful!). Explică de ce țara poate încăpea pe mâinile unui președinte care face falsuri în acte, dar vorbește despre „penali”, de ce procurorii sunt mai infractori decât infractorii, de ce femeile de serviciu de la spital iau de 3 ori salariul unui profesor cu calificare maximă, și alte alea. În aceeași țară prost făcută, nimic mai normal decât un mandat de președinte (ba și cu repetiție!) în fotbal pentru unul care cred că chiulea la orele de educație fizică. Alegerile de ieri, aparent legale și corecte, au demonstrat o dată în plus că valoarea nu are ce căuta în niciun domeniu și că atât timp cât ..limea face legea, sub aparența democrației, oamenii doar competenți trebuie să-și caute locul unde competența este apreciată. Adică în altă țară, nu în toxina numită România, preocupată doar să aniverseze 100 de ani de la ceva care nu există!!! Nu mi-e rușine că sunt român. Mi-e doar silă.