Cum aș arăta eu cu mocirla în urma mea, cu viața mea irosită și făcută albie de porci? De n-aș fi creștin!
Iată însă că sunt. Clopotele acum și pe mine mă cheamă prietenos, familiar. Creștinismul mă păstrează cu ceva tineresc în mine și neplictisit, nedezamăgit, nescârbit, nesupărat.
Prezenței veșnic proaspete a lui Hristos îi datorez să nu dospesc și fermentez în supărarea pe alții și pe mine. Acesta-i norocul meu, nefiresc, negândit: să-mi fie dat să cred în Dumnezeu și în Hristos, cunoscând de altfel ce a spus Unamuno: să crezi în Dumnezeu înseamnă să dorești ca El să existe și în plus să te porți ca și cum ar exista.
Numai creștin fiind mă vizitează–în pofida oricărei rațiuni–fericirea, ciudat ghelir (n. r. câștig obținut prin muncă). Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale orașului–spațiu proustian descompus de timp –, și nu ajung să fiu și eu – cum spune Francois Mauriac în Destine – unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieții, și să nu mă număr printre cei ce încă n-au înțeles –Fapte 20, 35 – că mai fericit este a da decât a lua.
(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 412)
Bucuria de a fi creștin
Recomandări
Bucuria Învierii Domnului la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava
PS Damaschin Dorneanul: „Fiți Lumină pentru cei din familie, pentru cei din comunitate, pentru toți cei pe care îi iubiți. Hristos a înviat!”
Licitarea locurilor de parcare continuă la Suceava, până la aprobarea unui nou Regulament, pentru care s-a înființat o comisie
Pelerinaj din centrul orașului și sfințirea apelor pe malul Siretului, tradiție a siretenilor păstrată din perioada interbelică
Sfânta Mare Muceniță Ecaterina – Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic
Întâlnirea pastoral-misionară de la Câmpulung Moldovenesc a marcat finalul conferințelor preoțești din Eparhia Sucevei și Rădăuților
