Analfabetul era patriot. Analfabeții de azi nu-s

Azi am reușit să mă înfurii, la o întrebare legată de Ceaușescu. Ce părere am? Puteam răspunde ironic că am o părere dar nu-s de acord cu ea, fiindcă omul punea cinism în dialogul pe care îl ațâța. Am răspuns că analfabetul, ajuns dictator, era totuși patriot. Iar împușcarea lui a fost una din crimele comise de români. Trebuia judecat și întrebat ce știe. Dar știa prea multe care nu conveneau celor care au ordonat execuția.
Azi ne conduc mulți analfabeți care nu-s patrioți, dimpotrivă, vând România pe nimic.
Mama m-a făcut în comunism, în vremea unei Românii conduse de ruși, prin Gheorghiu Dej, Ana Pauker și o securitate făcută din jegurile fără carte ale satului meu și ale altor sate. Comunismul în care am trăit o bună parte din viață a distrus viața familiei mele. Ca nepot de chiabur liberal și fiu de mijlocaș (bietul tata), n-am putut să șterg blestemul de a avea o origine nesănătoasă nici azi, într-o Românie pretins democrată, condusă de foștii șefi de la partid și de la securitate, iar când șefii ăștia au murit, de urmașii lor.
Întrebarea pusă de un vizitator, pe ploaie, al Muzeului Pietrei, pe care l-am dăruit poporului român, așa cum bunicul a donat comunei clădirea primăriei, a venit aiurea. Trăim alte vremuri. Omul, între două vârste, trăit mai mult acum decât atunci, vrea să știe ce cred eu.
Ceaușescu, i-am spus, aproape silabisind, mi-a mâncat destul din viață. Ăi dinaintea lui au omorât familia mea și alte numeroase familii de oameni harnici și iubitori de țară. Dacă aș fi netrebnic și mincinos, n-aș recunoaște însă că, umilind și chinuind un popor, cizmarul din Scornicești a industrializat România.
Era mai mult decât comunist. Era bolnav de demența de a fi tot. România era a lui. De aceea poate o iubea, dar pe români n-a dat doi bani.
Viața a fost coșmar în multe privințe. Nu vorbesc doar de cozile la adidași de porc și gheare de Crevedia, ci de asasinarea libertății de a vorbi și scrie, de omorârea cuvintelor prin excesul celui de la partid care te chema fiindcă în ziarul la care lucrai, nu în titlu, ci în text, se nimerea ca la un capăt de rând să se despartă Nicolae în Nico, și pe rândul următor, lae. Erau detalii tragice ale vieții de ziarist. Dar industrializarea României, făcută în 25 de ani, a fost anulată nu în zece, ci în mai puțini ani. România putea produce orice, cred că și bomba atomică dacă avea chef. Azi nu mai face nici cuie decât pe licență străină. E o minciună ordinară că nimic nu era competitiv. Banii aceia, adunați prin cruntă austeritate, au fost buni, dar nu pentru România, ci pentru unii dintre români.
Da, analfabetul era sinistru, dar patriot. Din acest motiv în SUA negocia dobânzi minore când se împrumuta, iar după plimbările cu caleașca, alături de Regina Angliei, se întorcea acasă cu un contract de fabricare a motoarelor Rolls Royce în România.
Ce cred eu? Că Ceaușescu trebuia judecat viu și menținut în viață. Aveam atâtea de aflat de la el, inclusiv despre contractele de miliarde de dolari care au încăput în buzunarele “patrioților” de azi.
Și acum avem analfabeți în fruntea țării, dar nu patrioți.
Prea mulți trădători care au unicul patriotism al buzunarelor proprii, adică un fel de buzunărism. Buzunăriți suntem noi și buzunărită e țara.
La adăpostul lozincii că tot ce a fost înainte trebuie aruncat la fier vechi, am distrus sacrificiul făcut de pomană de niște generații.
Dej și ai lui au aruncat în temniță și la gunoi România bunicilor mei. Democrații de azi, adică șefii de cabinet ai lui Ceaușescu, instalați imediat în Casa Poporului dată la cheie, au aruncat la gunoi țara, subdezvoltând-o rapid, fiindcă pentru țară nu s-a mai făcut NIMIC.
L-am întrebat, în final, pe domnul care m-a chestionat, el cum a dus-o în comunism? Am dus-o bine și atunci, o duc bine și acum! Mi-a spus-o cu o mină care amesteca rânjet în zâmbet. Nu mi-a spus unde a lucrat și unde lucrează, lăsându-mă să bănuiesc. Un biet bugetar milionar, fiindcă pe capitaliștii care încearcă să miște ceva îi băgăm la pușcărie.