Să revin însă la ideile mele de adversar al multor aspecte ale capitalismului, îndeosebi a celui românesc. În general, deși nu-l simpatizez pe Marx, admit că a fost un analist economic foarte talentat. Libertățile din capitalism contează enorm, și pentru bogați și pentru săraci. Marx a formulat celebra expresie din comunism: „exploatarea omului de către om“. Adică marii bandiți Rockefeller, Morgan si Dupont de Nemours (ei erau și sunt emblemele capitalismului monopolist) exploatau în calitate de oameni alți oameni, proletariatul american și chiar cel mondial. Așa sublinia profesorul Marcus la economia politică. Alte viețuitoare nu se exploatează reciproc. A fost nevoie de transformarea maimuței în homo sapiens pentru a se ajunge aici, la exploatarea omului de către om. Dacă în viața mea am citit, întâmplător, câteva pagini din Marx, unde-i critica tocmai pe bancherii evrei exploatatori, din lucrările lui Engels n-am citit nimic. După cum se știe, Marx a fost unul dintre marii antisemiți, în viziunea multor cetățeni de această etnie. Și Spinoza a fost condamnat timp de secole de evrei, asta pentru că a demontat filozofic toate religiile, inclusiv cea mozaică. Cred că Spinoza este cel mai genial evreu al tuturor timpurilor. Engels era un fel de filozof, el a scris și despre religie și se pare că a elaborat teoria materialismului dialectic, evident împreună cu Marx. De la Engels am reținut celebra expresie: „munca l-a creat pe om“. Azi, când se știe că și alte viețuitoare muncesc în felul lor (de fapt se știa și atunci că o pasăre muncește să-și facă cuib, iar despre castor, ce să mai vorbim?). Engels a mai vorbit și despre unelte. Maimuța cu unelte, ridicată în două labe sau picioare, s-a transformat încet în om. Cam simplist, dar o fază a fost probabil și asta. Dacă ar fi trăit atunci Bill Gates, ar fi fost și el trecut pe lista marilor bandiți bancheri și exploatatori, care sug sângele popoarelor. Exact așa se scria și se spunea atunci, în 1950. Și se mai spunea ceva, postulatul de bază al filozofiei materialist-dialectice: existența determină conștiința. Ideea pare să simplifice complexitatea firii umane, ereditatea, genetica, teoriile lui Freud și chiar Darwin, într-o oarecare măsură. Mediul, spuneau filozofii materialiști, determină formarea personalității. Conștiința trece prin stomac, spuneau propagandiștii de la învățământul politico-ideologic. Aici e oarecum adevărat, omul, ca orice altă ființă vie, are instinctul de supraviețuire dezvoltat, hrana ocupând preocuparea esențială. În fond, oamenii străvechi nu se ocupau decât de hrană și de reproducere. Freud pune mâncarea printre complexele sale, alături de cel sexual. Primii filozofi au apărut cu patru-cinci mii de ani în urmă, evident, datorită evoluției. Abundența hranei nu naște filozofi, iar sărăcia extremă nu naște criminali. Aceștia din urmă au gena lor. Mă întreb, în cadrul celor afirmate și susținute de mine, dacă nu cumva am ieșit și eu mic „om nou“ visat de tovarășul Ceaușescu și de toată propaganda de partid. Cred că am și eu ceva din acel aparent iluzoriu „om nou“. Peste 50% dintre cetățenii scumpei noastre patrii au fost educați cu folos de partid. Într-o formă sau alta, ei cred și acum în comunism, deși în 1989 se părea că toți urăsc comunismul. Toți îl urau pe cel mai iubit fiu al paradoxalului nostru popor muncitor. Și eu, care am considerat din tinerețe absurd comunismul, în anii lui Gorbaciov, cu Pactul de la Varșovia și invincibila Armată Roșie, vedeam o variantă de comunism cu față umană, care să facă reforme economice, să se debaraseze de minciuni și să permită o oarecare libertate. Fiul meu detestă comunismul oriunde ar fi el, inclusiv al lui Fidel Castro sau al lui Allende în Chile. În politica externă eu merg chiar mai departe, spre dezaprobarea fiului meu. Sunt alături de Coreea de Nord fără comunism, de Iran fără fundamentalism, de Siria, de Venezuela, de Cuba și de toată „axa răului“ a fostului președinte George W. Bush. Dar merg și mai departe și spun că dacă sovieticii erau lăsați să facă un regim semicomunist în Afganistan, unind toate triburile, nici n-ar fi fost 11 septembrie 2001 în SUA și nici războiul cu talibanii. Până la urmă, în viața oamenilor, ca și în cea a națiunilor, totul se plătește, chiar dacă sunt la un moment dat puternice din punct de vedere militar și economic.
Ioan Pînzar
