Boldea, ultimul în galeria fugarilor celebri Hayssam, Bivolaru, Necolaiciuc, Popa, Staicu, Priplata

DIICOT a avut primele informaţii privind plecarea din România a lui Mihail Boldea, miercuri, în jurul orelor 15.00, deputatul ieşind din ţară prin vama Giurgiu, cu destinaţia Tucia, de unde, în 18 martie, a plecat cu un avion spre o destinaţie necunoscută deocamdată. Camera Deputaţilor a aprobat în 20 martie ridicarea imunităţii lui Mihail Boldea. Şeful DIICOT, Codruţ Olaru, a declarat, joi, că anchetatorii nu au solicitat instituirea interdicţiei de a părăsi ţara în cazul deputatului pentru că avizul privind reţinerea şi arestarea acestuia rămânea fără obiect, în condiţiile în care nu pot fi dispuse două măsuri preventive.

Omul de afaceri sirian Omar Hayssam este urmărit general naţional şi internaţional în baza unui mandat de arestare preventivă emis în lipsă de către Curtea de Apel Bucureşti.

Cel prezentat ca fiiind "teroristul numărul unu al României" a fugit din ţară în vara anului 2006, în vreme ce era anchetat în mai multe dosare penale între care unul de terorism, privind răpirea jurnaliştilor români din Irak.

Preşedintele Traian Băsescu declara, în 9 februarie 2011, că Omar Hayssam "este bine-mersi" şi nu mai are cancer. Preşedintele preciza că partea română ştie unde se află acesta, pentru că este subiect de discuţie cu partea siriană. "Ştim precis şi unde este, şi e bine-mersi, sănătos, nu are nici urme de cancer, nu mai e plin de metastaze, cum era când l-a operat unul din medicii faimoşi ai patriei", spunea atunci Băsescu.

Dosarul privind fuga din România a lui Omar Hayssam se judecă la Curtea de Apel Oradea după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în mai 2009, cererea de mutare a cauzei de la Curtea de Apel Bucureşti.

La sfârşitul lunii noiembrie 2007, procurorii i-au trimis în judecată pe Mustafa Tartoussi, Mukhles şi Mahmoud Omar, pentru înlesnire a ieşirii din ţară a unei persoane despre care se cunoştea că este cercetată pentru fapte de terorism, precum şi pe Omar Hayssam, pentru trecere frauduloasă a frontierei de stat.

Anchetatorii au stabilit că, în perioada 23-30 iunie 2006, Mustafa Tartoussi ar fi planificat şi înlesnit, împreună cu inculpaţii Omar Mahmoud şi Omar Mukhles, ieşirea frauduloasă din România a lui Omar Hayssam, deşi cunoştea faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru acte de terorism prin organizarea şi finanţarea operaţiunii de răpire a trei jurnalişti români în Irak.

În 10 ianuarie 2012, avocatul Ion Cazacu, care l-a apărat pe Hayssam, susţinea că există un document oficial de la Procuratura generală a Siriei, transmis tatălui sirianului, în care se arată că există o deciziei de executare a patru ani de închisoare, începând cu 9 ianuarie 2008. Potrivit avocatului, prin deducţie, în 9 ianuarie 2012 pedeapsa a fost considerată executată. Ministerul Justiţiei a anunţat, însă, că nu deţine niciun fel de date sau documente în acest sens.

În prezent, ratificarea Tratatului de extrădare cu Siria, care ar permite aducerea în ţară a lui Hayysam, este blocată în Parlament.

Fuga lui Hayssam în Siria s-a soldat cu demisia şefilor serviciilor de informaţii, a procurorului general al României de atunci, Ilie Botoş, implicit cu sancţionarea disciplinară a procurorului Ciprian Nastasiu de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).

Liderul spiritual al MISA Gregorian Bivolaru, 53 de ani, a fost dat în urmărire generală în 4 iunie 2004, iar prin mesajul Biroului Naţional Interpol din 21 iulie 2004 a fost solicitată şi urmărirea internaţională.

Mandatul de arestare preventivă emis pe numele lui Gregorian Bivolaru rămâne valabil, după ce Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul împotriva deciziei date de Tribunalul Sibiu privind menţinerea măsurii arestării preventive în cazul liderului MISA.

Totodată, în 28 martie 2004, Bivolaru ar fi încercat să treacă ilegal graniţa spre Ungaria, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac (judeţul Arad), el fiind călăuzit, pe sensul de intrare în ţară, de către vameşul Farkaş Ferenc Zsolt.

Alt fugar celebru este fostul director al CFR, Mihai Necolaiciuc, care a fugit din ţară în februarie 2005 şi adus după şase ani. A fost dat în consemn la frontieră, în urmărie generală şi apoi internaţională. Imediat după dispariţie au apărut informaţii potrivit cărora ar fi fost în Austria iar apoi în Statele Unite ale Americii.

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a anunţat în martie 2007, printr-un comunicat, faptul că Mihai Necolaiciuc este dat în urmărire internaţională prin Interpol, încă din 6 decembrie 2006.

"În data de 20 octombrie 2006, la propunerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a emis mandat de arestare preventivă în lipsă, pe o perioadă de 30 de zile, faţă de Necolaiciuc Mihai, împotriva căruia procurorii anticorupţie începuseră urmărirea penală. La data de 26 octombrie 2006, Necolaiciuc Mihai a fost dat în urmărire generală pe ţară", anunţa la acea vreme DNA.

În 20 aprilie 2011 o aeronavă l-a adus în ţară pe Necolaiciuc sub escorta unor ofiţeri români. Acesta este judecat în stare de libertate, în prezent, în patru procese, cazuri în care instanţele de judecată au revocat mandatele de arestare dispuse pe numele fostului director.

Alt fugar român, capturat şi adus în ţară după zece ani, este Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI. A fost adus în ţară, aeronava cu care a fost transportat din Indonezia ajungând în 22 aprilie 2011 pe Aeroportul Otopeni. El a fugit din ţară după prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI) în anul 2000.

Nicolae Popa a fost director al grupului de firme Gelsor şi membru al Consiliului de Încredere al Sov Invest, societatea de administrare a FNI. Decizia definitivă şi irevocabilă în dosarul prăbuşirii FNI a fost dată în 4 iunie 2006, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În prezent el este în continuare după gratii executând pedeapsa de 15 ani de închisoare. El a făcut cereri de rejudecare a proceselor FNI şi FNA, în cazul său, ele fiind respinse de instanţele de judecată.

Un caz recent este cel al lui Dinel Staicu, în prezent Nuţu Dinel, condamnat definitiv, în aprilie 2011, la şapte ani de închisoare în dosarul privind fraudarea Băncii Internaţionale a Religiilor. Omul de afaceri a fost de negăsit, astfel că instanţa de executare a pedepsei l-a dat în urmărire naţională, pe vechiul nume.

Între timp autorităţile au aflat că acesta şi-a schimbat numele. Ulterior, "Dinel Nuţu" a fost prins în seara de 19 aprilie 2011, în localitatea Mako din Ungaria.

În 22 februarie, Curtea de Apel Bucureşti a decis încetarea procesului penal pornit împotriva contestatorului Dinel Staicu, anularea mandatului de executare a pedepsei de şapte ani de închisoare emis pe numele acestuia şi a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului, întrucât există autoritate de lucru judecat, în sensul că o altă instanţă s-a pronunţat pe acuzaţiile faptice aduse omului de afaceri craiovean.

Omul de afaceri Severin Tcaciuc, care a părăsit România în 28 februarie 2003, prin Vama Borş, cu aproximativ trei ore înainte ca poliţiştii suceveni să transmită solicitarea de interzicere a ieşirii din ţară, este un alt personaj care a profitat de lipsa de comunicare între instituţii. După scandalul provocat de plecarea lui Tcaciuc din ţară, şefii Poliţiei sucevene au fost sancţionaţi.

Tcaciuc a fost condamnat în lipsă, în România, la şase ani de detenţie şi a fost reţinut în august 2009 în vederea extrădării din Austria, pe numele său fiind emise trei mandate de executare a pedepsei pentru insultă, furt şi pentru agresarea unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii. Omul de afaceri sucevean a fost cercetat în mai multe dosare pentru mai multe infracţiuni economico-financiare. El a fost arestat la sfîrşitul lui mai 2001 şi eliberat din arest la începutul lunii decembrie a aceluiaşi an.

De la prima arestare, Tcaciuc a fost pus în libertate de mai multe ori de instanţele sucevene, însă de fiecare dată Parchetul Curţii de Apel Suceava emitea un nou mandat de arestare pe numele lui, în dosare privind comiterea altor infracţiuni.

Cazul unui alt fugar celebru, Frantisek Priplata, a fost readus recent în discuţie de către ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, care a declarat, marţi, la Digi 24, că vor fi reluate discuţiile cu autorităţile din Cehia, Priplata sustrăgându-se executării unei pedepse în România.

"Vreau să vă spun, de exemplu, ca să fiu cât se poate de clar din multe puncte de vedere, că vom relua discuţia în ceea ce priveşte situaţia lui Priplata, pentru că acel cetăţean, după ce a comis o infracţiune gravă în România, s-a sustras executării", a spus Diaconescu.

El a adăugat că este "foarte normal", având în vedere că Cehia este un stat cu care România are relaţii parteneriale, ca "reparaţia pe care o datorează statului român să fie dusă la bun sfârşit".

"Din punctul nostru de vedere, el se sustrage executării. Ministerul Justiţiei asta ne spune", a menţionat Diaconescu.

În iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat pe cetăţeanul ceh Frantisek Priplata la opt ani de închisoare şi cinci ani de interzicere a unor drepturi, pentru asociere la săvârşirea de infracţiuni şi instigare la omor calificat, victima fiind fostul lider sindical al societăţii Tepro Iaşi, Virgil Săhleanu.

Priplata a fost pus în libertate în timpul procesului, în baza unei adeverinţe medicale eliberate de Spitalul Clinic Judeţean din Oradea, astfel că, atunci când s-a dat o soluţie definitivă în procesul său, acesta fugise deja din România.

Ministerul român al Justiţiei a solicitat extrădarea lui Priplata, demers respins însă de către autorităţile cehe.

În 9 martie 2007, Parchetul Curţii de Apel Oradea anunţa că Frantisek Priplata a fost trimis în judecată pentru trecerea ilegală a frontierei de stat. Omul de afaceri ceh este acuzat că a părăsit fraudulos România.

Potrivit rechizitoriului, în noaptea de 28 spre 29 iulie 2005, Frantisek Priplata a trecut fraudulos frontiera de stat a României în Ungaria, ulterior ajungând în Republica Cehă.

În toate aceste situaţii, fuga celor acuzaţi de diverse infracţiuni a fost posibilă fie din cauza lacunelor legislative, fie din cauza lipsei de comunicare a instituţiilor sau a unor întârzieri mai mult sau mai puţin intenţionate în comunicarea între acestea. De aceea, unii dintre fugari au fost aduşi în ţară abia după cel puţin cinci ani, iar alţii nu au mai putut fi aduşi pentru a-şi ispăşi pedepsele.