Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoAfrica de Sud i-a redus la tăcere pe scepticii în privinţa succesului Cupei Mondiale şi a organizat competiţia sportivă fără incidente majore, o operaţiune care, în termeni de imagine, a disimulat provocările enorme existente în această proaspătă democraţie, potrivit AFP, citat de Le Parisien.
"Acum 20 de ani, nimeni nu vroia să ne viziteze (...), iar acum suntem o destinaţie cu notorietate", a spus şeful statului, Jacob Zuma, a cărui ţară era "o paria" până la căderea regimului rasist de apartheid, în 1994.
"Lumea a văzut ţara noastră acum într-o nouă lumină", a adăugat acesta.
Dincolo de toate, presa i-a dat dreptate, titrând la Berlin "O mare sărbătoare reuşită", "O mare sărbătoare internaţională" - Washinton Post, sau "Un Mondial bine organizat" la Paris.
În ceea ce priveşte vizitatorii străini, aceştia au continuat "să închirieze" o ţară modernă cu mall-urile sale, cu arhitectura sa, cu drumurile sale şi cu locuinţe de calitate. Aceste complimente au fost cu atât mai plăcute urechilor sud-africanilor, având în vedere îndoielile exprimate de sceptici privind capacitatea ţării de a organiza un eveniment de o asemenea amploare.
"Se spusese că organizarea Cupei Mondiale în Africa de Sud va fi un eşec, că suporterii vor face scandal şi că vor exista chiar şi crime, că haosul şi dezastrul vor fi la ordinea zilei", titrează jurnalul local "Saturday Star", în ultima ediţie.
Africa de Sud are una dintre cele mai mari rate ale criminalităţii, cu o medie de 50 de omucideri pe zi, mai ales în zonele defavorizate. Înainte de turneu, această statistică a alimentat cel mai rău temerile, un tabloid englez vorbind chiar de un posibil "război de macete".
În afară de un american rănit de gloanţe, niciun turist nu a fost victima violenţelor în timpul competiţiei, datorită, în special, importantei organizări a poliţie. "Am intrat într-un război pe care l-am câştigat", a conchis adjunctul şefului poliţiei, Fikile Mbalula.
Dimpotrivă, turiştii straini au fost întâmpinaţi cu căldură de mulţimile entuziaste, unde erau amestecaţi negrii cu albii, afişând o imagine de reconciliere.
"În general, această competiţie a adus o imagine pozitivă ţării organizatoare, dând impresia de normalitate", a spus politologul francez Paul Dietschy, autorul cărţii "Fotbal şi politică".
Cu toate acestea, el a făcut apel la prudenţă în ceea ce priveşte beneficiile reale ale evenimentului: "O competiţie internaţională nu rezolvă problemele proprii unei ţări".
Africa de Sud rămâne profund marcată de ani de segregare. De 16 ani, democraţia a prins rădăcini şi a stabilizat economia, dar întreaga viaţă socială este influenţată de culoarea pielii.
Albii şi negrii continuă să trăiască în cartiere separate, nu se căsătoresc între ei, iar mijloacele de subzistenţă sunt la extreme: rata şomajului la populaţia neagră este de peste 40 la sută, în timp ce la albi este de patru procente.
Sportul nu face excepţie de la regulă: rugby-ul rămâne un bastion mai degrabă pentru albi, în timp ce fotbalul este rege în cartierele de negri. Aceste bariere au căzut în timpul Cupei Mondiale, dar oare pentru cât timp?
"Sportul este domeniul unei emoţii efemere. Putem să ne întâlnim într-o zi pentru un meci, dar asta nu înseamnă că oamenii vor trăi apoi împreună", a subliniat politologul Paul Dietschy.
