Doru POPOVICI

Spania! Cum adică pe ce mă bazez? Păi, credeţi, boieri dumneavoastră, că acum, când e pe moţul crestei vârfului (că nu mi-mi mai ajung pleonasmele!) valului, ar putea lăsa să-i fugă titlul tocmai Spania, ţara unde, exact ca în Brazilia, Argentina ori Italia, fotbalul ţine loc de mamă, de tată, de casă, de religie? Să fim serioşi! Aţi văzut bucuria aia nebună a zecilor de mii de fani filmaţi într-o piaţă. Unde urmăreau pe un ecran gigantic semifinala, când a înscris Puyol golul vieţii sale? Şi, desigur, golul vieţii tuturor celor despre care vorbesc aici, şi care ştiu să se bucure exact atât cât se cuvine (adică total!) în asemenea momente. Iar coroana supremă nu ar face decât să pună lucrurile pe un făgaş normal. Pe bune: credeţi că poporul olandez ar trăi la fel de intens bucuria câştigării Cupei Mondiale? Mira-m-aş! Cred că mai mult de 16-17 beri (peste cele 15 obişnuite!) n-ar fi în stare să conceapă ca formă de manifestare, hai, poate şi o „iarbă” ca desert, că doar ei au inventat legalizarea porcăriei. Iar ca argument suprem, dar şi ca o justificare a titlului de azi al rubricii, am să mai spun şi că Olanda are deja un serios antrenament în pierderea finalelor: a fost, mai întâi, cea din ’74 când a bătut-o Germania, apoi cea din ’78, adjudecată de Argentina, şi nu pot să cred că la a treia încercare, tocmai acum, ar putea să câştige. Mai ales că n-au reuşit să ajungă campioni mondiali nici pe vremea generaţiei lui Cruyff-Rensenbrick-Neeskens, nici pe cea a altei triplete de aur: Gullit-Rejkaard-Van Basten care, oricât am încerca s-o întoarcem, parcă tot erau mai tari decât Robben şi Van Persie. Hai Spania! Merg pe un 3-1, şi pe acelaşi scor în meciul pentru „premiul de consolare”, desigur în favoarea Germaniei, aici cu menţiunea că dacă Forlan se drege în timp util, atunci am putea asista şi la o surpriză (mă gândesc la un egal urmat de prelungiri şi eventual şi de penalty-uri, cam după modelul Ghana-Uruguay), mai ales că nemţii au şi declarat că nu prea mai au chef de acest meci al învinşilor. Privind obiectiv, aceste 4 echipe sunt cele care au avut cele mai bune prestaţii de-a lungul competiţiei, aşa că prezenţa lor în finale cred că salvează întreaga imagine a unei World Cup destul de anoste.