Lucian AVRAMESCU

Prin amărâtele noastre comunități rurale, devastate de inundații sau de sărăcie, se menține încă viu tabietul alintării miresei cu flori, mărgele de sticlă (era să scriu găleți electorale de plastic) până la obținerea favorurilor decurgând din măritiș. După aceea mireasa, devenită muiere, e degradată la muncile cu cazmaua și, ciclic, ruptă în bătaie. Rețeta se potrivește perfect tratamentului politic de care se bucură, până dincolo de lacrimi, nefericiții noștri pensionari. Curtați de toate partidele și de toți prezidențiabilii în campania electorală, devin ciumă, povară și blestem după aceea. Cel mai cinic politician în raporturile lui cu pensionarii rămâne și cel mai ales dintre toți, adică Traian Băsescu. Votat, pupat, tras în poze de grup la nunți, botezuri și paranghelii, președintele și-a construit o obsesie din pensionari, identificați fără rezerve, citez, cu „cancerul”  care toacă și dezechilibrează bugetul. Considerându-se, ca Nicolae Ceaușescu, mereu tânăr, „sempre giovani”, cum scria cândva un ziar italian, Băsescu se consideră ferit de neputințele bătrâneții și de inconfortul care însoțește senectutea. De altfel, ca hârciogul, acel animăluțde câmpie strângător, și-a garnisit cu de toate cămările bătrâneții încât pe el personal nu-l mai poate atinge nicio lipsă. Are din belșug. De aici pesemne cinismul. Alăturând pozele cu băbuțe strânse la piept din campania electorală (apropos, unde au dispărut amatorii de poze cu Băsescu, fiindcă la paranghelia inundațiilor n-am mai văzut amatori de astfel de suveniruri?) cu declarațiile câinoase de azi nu poți rămâne decât perplex. După ce a anunțat aproape voios că le taie pensiile cu 15 la sută, după intervenția (după opinia mea dirijată) a Curții Constituționale care a zis bățoasă, vezi Doamne, nu, iată că președintele anunță impozitarea cu 16 la sută a pensiilor, indiferent de mărime. Nu pot exista, zice ritos șeful statului într-un lung taifas la radioul public, venituri neimpozitate. Gata. Gata ce? Gata cu huzurul celor care au o pensie de 350 lei, adică jumătate din întreținerea la bloc, cea care se va dubla la iarnă, și, cu noroc, suma acoperitoare a medicamentelor lunare ale unui cardiac. ”Cancerul” care trebuia identificat și arătat cu degetul stă tot în zona ieri alintaților, mângâiaților cu promisiuni și găletușe, pensionari. Nu le-am mai tăiat 15 la sută din pensie. Acum le luăm 16 la sută! În plus vă împovărăm, ca pe toată lumea, cu o taxă pe valoarea adăugată de 24 la sută, iar dacă nu stați cuminți, în poziția în care vă așez eu, pare a  zice prezidentul,  o mai urc iar.  Adică nu io, ci guvernul lui Boc, că știu ce au ăștia în cap. Dacă nu vă țineți fleanca, inclusiv la inundații, unde vin printre voi să vă arăt cât de năvlegi sunteți, dau milităria jos din pod și vă răresc „pe cale naturală” de ajungeți să vă strigați, unul pe altul, de pe câte un deal și vor rămâne puține dealuri locuite de moși și babe obraznice.

Intervenția de  care am pomenit mai sus mi se pare, prin glazura de nesimțire, fiindcă altă vorbă nu nimeresc, cea mai revoltătoare din câte am auzit vreodată. Președintele certa politicienii că au cheltuit banul public cumpărând voturi (păi pentru matale le cumpărau domnule Băsescu, ce dracu, doar n-ai făcut Alzheimer), incrimina partidul la putere de ieri și vag pe cel de azi că împrumuturile, în loc să se soldeze cu autostrăzi și diguri, au fost păpate cu clientela politică. Păi a cui clientelă politică, fiindcă ambele guverne, inclusiv ăsta, de la Boc 1 la Boc infinit, au muncit sub cârmuirea matale  prezidențială? Să fi fost atins președintele, apără-l Doamne, de boala aia a uitării? Am auzit zilele astea un banc. Oamenii își păstrează umorul şi sub noroi şi viitură. Dialog între doi beţivi. Ce e mai bine, întreabă unul, să ai la bătrâneţe, Parkinson sau Alzheimer?  Parkinson, răspunde fără ezitare celălalt. Îţi tremură mâna, dar juma de pahar tot îţi ajunge la gură, pe când cu Alzheimerul uiţi unde ai pus sticla. Sticla, mereu trântită de pe raft, făcută ţăndări, jucată azi în picioare rămâne din păcate viaţa pensionarilor, a milioanelor de români care, biologic, au rămas cu cele mai puţine speranţe. Cele depozitate în găleata portocalie, aşa cum arată sondajele, au fost luate integral de ape.