Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene (CJCE) de la Luxemburg a stabilit că, în situaţia în care unui parlamentar european îi este confirmată imunitatea de către instanţa statului din care provine, Parlamentul European (PE) trebuie s-o respecte.

Articolul 9 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene prevede principiul imunităţii deputaţilor europeni pentru opiniile sau pentru voturile exprimate în cadrul exercitării funcţiilor lor.

Conform articolului 10 din Protocol, pe durata sesiunilor Parlamentului European, parlamentarii beneficiază, pe teritoriul naţional, de imunităţile recunoscute membrilor parlamentului propriei ţări, iar pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare de la orice măsură de reţinere sau de urmărire penală. În cazurile reglementate de acest articol, Protocolul prevede posibilitatea Parlamentului European de a ridica imunitatea.

Curtea de Luxemburg a statuat că este de competenţa exclusivă a instanţei naţionale să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea acestei imunităţi. Instanţa naţională nu este obligată să adreseze întrebarea PE, care - la rândul său - nu dispune de competenţa de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea imunităţii.

În schimb, dacă în urma cererii deputatului european vizat, PE a adoptat o decizie de apărare a imunităţii respective - aceasta constituie un aviz care nu produce efecte obligatorii faţă de autorităţile jurisdicţionale naţionale.

În toamna anului trecut, Curtea de Justiţie a clarificat modalităţile de aplicare a imunităţilor deputaţilor europeni cu privire la opiniiile şi la voturile exprimate în exercitarea mandatelor lor.

Într-o decizie din 21 octombrie 2008, Curtea de Justiţie precizează, mai întâi, că imunitatea prevăzută la articolul 9 din Protocol are drept scop protejarea libertăţii de exprimare şi a independenţei deputaţilor europeni şi că trebuie considerată drept o imunitate absolută care se opune oricărei proceduri judiciare.

Aceste explicaţii vin după ce Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene de la Luxemburg a fost sesizată cu privire la competenţa unei instanţe civile de a decide asupra existenţei imunităţii unui parlamentar european în absenţa unei decizii în acest sens a Parlamentului European.

În 21 octombrie 2008, CJCE a luat în discuţie sesizarea referitoare la privilegii şi imunităţi, respectiv cea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a unor expresii jignitoare formulate de un membru al Parlamentului European.

Concret, cauza se referă la ridicarea imunităţii unui parlamentar european, respectiv a lui Alfonso Luigi Marra.

Protocolul cu privire la privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene consacră imunitatea parlamentarilor europeni pentru opiniile şi voturile exprimate în exercitarea funcţiilor.

Alfonso Luigi Marra a fost membru al Parlamentului European între anii 1994 şi 1999. În intervalul respectiv, acesta a difuzat un anumit număr de foi volante în care a criticat justiţia italiană şi anumiţi judecători individualizaţi - Antonio Clemente şi Eduardo De Gregorio.

Cei doi judecători italieni menţionaţi în notele lui Marra au introdus în faţa instanţelor italiene acţiuni pentru calomnie împotriva acestuia. Cum instanţa de fond s-a pronunţat în favoarea acestora şi le-a acordat daune interese, Marra a contestat decizia la Curtea de Apel Napoli.

La rândul său, Curtea de Apel din Napoli a menţinut hotărârile primei instanţe şi s-a pronunţat în sensul că afirmaţiile în cauză formulate de Marra nu erau protejate de imunitatea parlamentară a acestuia.

Marra a declarat recurs la Curtea Supremă italiană de Casaţie, susţinând, printre altele, aplicarea greşită de către Curtea de Apel din Napoli a Regulamentului de procedură al Parlamentului European, care specifică procedura ce trebuie urmată în privinţa cererilor de ridicare a imunităţii.

Instanţa supremă din Italia a suspendat procedura internă şi a solicitat Curţii de Justiţie să stabilească dacă instanţa învestită cu judecarea unei acţiuni civile de despăgubiri împotriva unui parlamentar european este obligată să solicite preşedintelui Parlamentului European ridicarea imunităţii acestuia, în vederea continuării judecăţii şi pronunţării hotărârii, sau instanţa învestită cu judecarea cauzei civile poate să hotărască ea însăşi cu privire la existenţa sau inexistenţa imunităţii, având în vedere condiţiile concrete ale cazului în speţă.

Concret, instanţa de casaţie din Italia a solicitat să se stabilească, în primul rând, dacă, în cazul în care instanţa naţională care judecă o acţiune de despăgubiri introdusă împotriva unui deputat european cu privire la opiniile exprimate de acesta nu a primit nicio informaţie privind o cerere a acestui deputat adresată PE având ca obiect apărarea imunităţii sale, această instanţă se poate pronunţa ea însăşi asupra existenţei imunităţii menţionate. În al doilea rând, se solicită să se stabilească dacă, în cazul în care instanţa naţională este informată despre faptul că acest deputat a adresat o astfel de cerere PE, această instanţă trebuie să aştepte decizia PE înainte de a continua procedura iniţiată împotriva acestui deputat. În al treilea rând, se solicita să se stabilească dacă, atunci când instanţa naţională constată existenţa imunităţii respective, aceasta trebuie să solicite PE ridicarea imunităţii în vederea continuării procedurii judiciare.

Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg a decis că, deşi legislaţia internă recunoaşte parlamentului naţional dreptul de a interveni în apărarea membrilor acestuia în situaţia în care o instanţă naţională nu respectă imunitatea, aceasta nu implică recunoaşterea aceloraşi puteri PE în privinţa deputaţilor europeni care provin din acest stat, din moment ce Protocolul nu prevede în mod expres o astfel de competenţă şi nici nu face trimitere la normele de drept naţional.

În situaţia în care un deputat european iniţiază o procedură de apărare a imunităţii la PE, iar instanţa naţională este informată cu privire la această procedură, instanţa menţionată - ţinând cont de necesitatea cooperării loiale între instituţiile naţionale şi autorităţile europene - trebuie să suspende procedura jurisdicţională şi să solicite PE emiterea unui aviz în termenul cel mai scurt posibil, a stabilit CJCE.

Totodată, Curtea de Justiţie subliniază că, în situaţia în care instanţa naţională a constatat existenţa condiţiilor pentru recunoaşterea imunităţii absolute prevăzute la articolul 9 din Protocol, imunitatea astfel recunoscută trebuie respectată atât de către instanţă, cât şi de către PE.

În consecinţă, această imunitate nu mai poate fi ridicată de PE, iar acţiunea introdusă împotriva deputatului european trebuie să fie respinsă.
 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un parlamentar european beneficiază de imunitate dacă instanţa naţională o recunoaşte.

Comentarii