Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Profesoara de limba română Viorelia Victoria Braicu a trecut la cele veșnice la vârsta de 80 de ani.
Dispariția sa vine la numai o săptămână de la dezvelirea bustului tatălui său, îndrăgitului profesor și artist plastic sucevean Dimitrie Loghin, în centrul municipiului Suceava, un vis devenit realitate pentru Viorelia Braicu.
„Mă bucur că trăiesc acest moment la care am visat”, mărturisea aceasta pe 13 octombrie.
· Autobiografie
Redăm în continuare câteva fragmente din autobiografia sa publicată în volumul „Ctitori ai ethosului ștefanist. 160 de ani de învățământ preuniversitar de excelență la Colegiul Național <Ștefan cel Mare> Suceava. Dicționar”, autori Corina Dominte, Rodica Belța și Bogdan Mihai Dranca.
„DECUSARĂ (căs. BRAICU), VIORELIA – VICTORIA
· n. 19.IV.1943, Nicorești, jud. Galați
· Absolventă a Liceului Ștefan cel Mare Suceava – promoția 1961
· Profesor de limba și literatura română
Viorelia – Victoria Decusară s-a născut pe 19 aprilie 1943, în Nicorești, județul Galați. Tatăl, Gheorghe Decusară, ofițer cu grad de căpitan, maior post-mortem. Având în vedere faptele eroice ale celui care i-a fost tată natural (despre care s-a scris și în lucrări monografice militare), a considerat că este de datoria ei morală să-i cinstească memoria. Gheorghe Decusară (n. 1916, Nicorești – Tecuci, jud. Galați), absolvent al Școlii Superioare de Artilerie din Timișoara, decedat în ziua lui onomastică, Sf. Gheorghe, în bătălia de la Mihalowitze, la 29 de ani doar, a fost declarat erou militar al României, în 1945, prin decretul Regal semnat de Regele Mihai și decorat, post-mortem, cu cea mai înaltă distincție militară, Ordinul Militar de Război <Mihai Viteazul cu spade>.
Mama, Maria Decusară, în 1951, se recăsătorește cu Dimitrie Loghin, profesor de desen la Liceul <Ștefan cel Mare> din Suceava, pictor, sculptor, poet, o personalitate didactică și culturală remarcabilă, deschizător de drumuri în multe domenii culturale și artistice din județul Suceava.
<S-a ocupat de educația mea, învățându-mă să iubesc adevărata valoare umană, să înțeleg frumosul din artă, societate și natură. Mi-a dirijat abilitățile native, m-a ajutat să mă realizez în viață și în profesia aleasă>, mărturisea Viorelia – Victoria Braicu.
A avut un frate, Radu – Tudor Loghin, decedat înainte de vreme.
Urmează cursurile școlii primare și gimnaziale la Liceul nr. 2 din Suceava, iar cele preuniversitare la Liceul <Ștefan cel Mare> din Suceava, clasa profesor Diogene Gafița (promoția 1961).
<Am pășit, ca elevă, în impozanta clădire a Liceului <Ștefan cel Mare>, în toamna anului 1957>, rememorează Viorelia Braicu. <Vizitasem, de multe ori, instituția fundamentală pentru tinerii studioși din orașul meu. Dacă, odinioară, eram atrasă doar de monumentalitatea și de sobrietatea clădirii, acum, căpătând o altă coordonată spirituală – cea de elevă a faimosului liceu – eram copleșită de o emoție firească, generată de începerea unei noi experiențe, cu colegi și cu dascăli noi, cu obiecte de învățare noi, dar și de o sfială deosebită. De ce? În casa noastră, veniseră, de multe ori, cei care urmau să-mi fie profesori; știam, în linii mari, meritele lor intelectuale, didactice, umane, ceea ce îmi aducea o responsabilitate sporită>.
După absolvire, frecventează cursurile Facultății de Istorie – Filosofie, secția istorie – limba și literatura română, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași (1961-1966).
Preocupată de pregătirea profesională, susține examenul de definitivat în istorie (1970, I.C.P.P.D. Iași) și obține, la timp, toate gradele didactice, la Limba și literatura română, gradul didactic II (1975, I.C.P.P.D. Iași) și gradul didactic I (1980, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași).
Desfășoară o carieră didactică bogată, în mai multe instituții de învățământ din județul Suceava: Școala Generală Țibeni din comuna Satu Mare (1966-1967), Școala Generală Dărmănești (1967-1968), Școala Generală Moara Nica (1968-1969), Liceul Nr. 2 Suceava (1969-1971), Școala Generală Șcheia (1971-1974), Grupul Școlar de Construcții Mașini (1974-1975), Liceul de Industrie Alimentară (1975-1976), Liceul Economic, Contabilitate și Comerț (1976-2003). <Ca profesor de limba și literatura română la Liceul Economic Suceava, i-am învățat pe elevii mei să iubească literatura și să gândească asupra celor citite>, afirmă Viorelia Braicu.
Propunător de subiecte pentru faza națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română, membru în comisia națională de corectare (1990 Târgoviște, 1991 Târgu Mureș, 1992 Craiova), profesorul Viorelia Braicu a obținut, anual, rezultate foarte bune, cu elevii coordonați, la toate etapele concursurilor și olimpiadelor școlare.
Profesor Viorelia Braicu este autorul monografiei Liceului Economic Suceava, la 50 de ani de existență (1996), al albumului de pictură, grafică și sculptură Dimitrie Loghin, artist plastic: 1910 – 1982 (2012), al catalogului de expoziție realizat cu prilejul aniversării a 150 ani de la fondarea Colegiului Național <Ștefan cel Mare> Suceava, coautor al unui volum colectiv, editor și îngrijitor a două cărți, cu Ion Drăgușanul și V. Jimboreanu, lucrări apărute în condiții grafice deosebite.
Colaborează cu articole științifice în reviste de specialitate.
După pierderea profesorului Dimitrie Loghin (1982), a organizat 25 de expoziții de pictură, <dorind să mențină vie imaginea artistului complex – pictor, sculptor, poet>. A publicat două volume cu versurile lui, a realizat un bust al maestrului, a susținut meritele lui culturale prin presa scrisă și la TV Suceava.
În încercarea ca oamenii care i-au conturat existența să nu fie uitați, Viorelia Braicu a acordat o atenție deosebită meritelor de stimulator al sportului românesc ale soțului – profesorul de educație fizică Ion-Gavrilă Braicu, pioner al baseballului românesc.
Profesor Viorelia-Victoria Braicu a fost distinsă cu Diploma de Excelență de Inspectoratul Școlar Județean Suceava (2000) – în semn de prețuire și înaltă considerație pentru întreaga activitate depusă în slujba învățământului românesc; Diploma de Onoare din partea Grupului Școlar Administrativ „Dimitrie Cantemir” Suceava (2002) – pentru activitatea depusă împreună cu profesor Nicoleta Stan, în pregătirea elevilor care au obținut rezultate deosebite la etapa județeană a Concursului de limba și literatura română <Mihai Eminescu>; Diploma și Medalia Societății Culturale <Steaua Nordului> Botoșani – România (2017) – pentru activitatea depusă ca promotor al fenomenului cultural; Medalia <150 ani Colegiul Național Ștefan cel Mare Suceava> (2010); Medalia <500 ani de la moartea lui Ștefan cel Mare> (2002), completează recunoașterea oficială a muncii sale.
<Am rămas cu nostalgia timpului trecut, cu amintirea unor dascăli devotați profesiei lor, cu recunoașterea muncii bine făcute, cu admirație nelimitată pentru mulți dintre oamenii de la catedră, mărturisește Viorelia Braicu. Chiar acum, când am trecut, de mult timp, de tinerețe, mă gândesc că, dacă aș fi urmat cursurile altei instituții școlare, nu aș fi fost omul corect, obiectiv, iubitor al frumosului din natură, din viață, din artă. De aici, provine dorința mea de a contribui la progresul, la prosperitatea liceului nostru>”.
