Constantin MOLDOVAN

E toamnă, anotimpul aducerilor aminte, al frunzelor îngălbenite de brumă și al păsărilor călătoare care duc în depărtări, pe aripi obosite, speranța reîntoarcerii - într-o primăvară a dorului - pe meleagurile carpato-dunărene. 

Vinul râde în cănile poeților, dezlegând limbi întru preamărirea iubirii, făcând să curgă versuri dinspre gândurile însetate de poezie, înspre sufletele zbuciumate care plutesc în sfere situate dincolo de timp și depărtări. Am pregătit pentru astăzi, dragi cititori, două sonete și câteva epigrame în care toamna joacă rol de muză pentru autori, colorând visurile celor ce mai pot crede în frumusețea sentimentelor, în puterea binelui și în pacea lumii…

DE TOAMNĂ…

Pictează iarăși toamna, magistral,

Pe-un șevalet din frunze ruginii,

Iar vinul, cu reflexe rubinii,

Se odihnește-n cupe de cristal.

Se-mbată iar poeți, în seri târzii,

Prin peisajul trist, autumnal,

Pe muzică de nai și de țambal 

Și-apoi trimit spre stele poezii.

Vin să te rog pe tine, toamnă, -acum,

Să nu transformi iubirile în scrum

Oricât ar vrea durerea să răzbată;

Să-i învelești în păru-ți arămiu

Pe cei ce, din iubire, încă scriu...

Să nu alungi poeții niciodată!

(Constantin MOLDOVAN) 

SONET DE BUN RĂMAS!

Iubita mea, când te vei pierde-n iarnă,

Îmi vor tăcea sonetele pe rând,

Voi îngheța în suflet și în gând,

Simțind cum cerul minții se răstoarnă.

Cuvintele îmi vor muri, plângând,

În sunet trist, pătrunzător, de goarnă,

La braț cu amăgirea care toarnă

Otravă în pocale, surâzând.

Am înțeles că nu poți sta cu mine,

Că se vor duce zilele senine

Și vei pleca, luând tot ce înseamnă

Plimbări, săruturi, soare în priviri,

Lăsând doar un parfum în amintiri…

Iubita mea, preaminunată toamnă!

(Constantin MOLDOVAN) 

* * *

UNEI DOAMNE ÎN VÂRSTĂ

(Petre GIGEA-GORUN) 

Mi-aduc aminte, într-o toamnă,

M-a întrebat: ,,Câţi ani mi-ai da?’’

Şi i-am răspuns: ,,O, scumpă doamnă,

Eu nu v-aş da...v-aş mai lua..." 

CINCINATINĂ 

(Păstorel TEODOREANU)

Ţi-aduci aminte, primăvară?

Era târziu şi-mi era vară!

Acuma-i timpurie toamnă,

Nu e târziu, dar mi-este doamnă.

AUTUMNALĂ 

(Nelu IONESCU-QUINTUS)

Merg sub clar de lună

Trist şi singuratic,

Dar când văd o jună

Uit că sunt..."tomnatic"! 

FUGIT IREPARABILE TEMPUS

(Mihai MOLEȘAG)

Erai o primăvară, doamnă,

Cu fructe-n pârg, dar vremea ţese,

Iar astăzi e târziu, e toamnă

Şi toate fructele-s culese. 

SFÂRȘIT DE TOAMNĂ

(Janet NICĂ)

E toamnă, plouă, tristă e natura,

Pe stradă-alunec, ocolind hârtoape,

Şi-mi exersez, de-acuma, căzătura,

Căci iarna şi zăpada sunt pe-aproape!

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!