E vremea „amicalelor”. Ghilimelele sunt valabile doar pentru români. Care, indiferent că se întâlnesc cu ceva rusălăi, ca în 2007, ori cu polonezi, ca săptămâna trecută, uită ce înseamnă amic, amiciţie, amical şi îşi dau în petic, punând de câte o mardeală cu strigături. Nu jucăm numai noi meciuri amicale, ci şi alţii care au tot jucat oficial şi în lunile astea când noi tăiam porcii, şi continuă să dispute partide oficiale printre care găsesc loc şi de meciuri amicale, demonstrative etc. De mirare cum alde Manchester United, prinsă şi cu campionatul, şi cu cele vreo 3 cupe care se tot joacă în Marea Britanie, ba şi cu Champions’ League, mai găseşte timp şi de o caterincă prin spaţiul arab, unde mai ia şi bătaie (cu 3-2) de la Al Hilal, echipă antrenată de Olăroiu. E drept că i-au lipsit vreo doi titulari, dar Manchester, în orice condiţii, rămâne o forţă. Să nu se fi forţat oare jucătorii care, ca şi antrenorul Ferguson, probabil că se gândesc doar la meciurile alea oficiale despre care vorbeam? Foarte posibil. Dar nici n-am auzit ca vreunul dintre ei, vreodată, să fi mârâit că vrea odihnă, că programul e prea încărcat, că de aia li se rup muşchii ca lui Mitea şi Rădoi, că de aia nu mai nimeresc aţele, ca Dică şi Niculescu, că… nu! Nimic din asta. Joacă mereu, cel mai adesea în ritmul de marţi-joi-sâmbătă şi nu mai crapă nici unul. Mai iau câte o bătaie, fie ea de la Al Hilal ori, precum Arsenal alaltăieri, chiar cu 5-1 (!!) de la Tottenham, în „Carling Cup” (ce vă ziceam?, staţi liniştiţi, că în paralel se joacă şi în „F.A. Cup”!), ca să nu mai amintim că şi campionatul lor, cu 20 de echipe, are în total 38 de etape! Iar ai noştri behăie că „mamă-mamă!, am jucat 34 de meciuri în campionat, başca două în cupă şi două în preliminariile Cupei UEFA, ajutor, murim, aduceţi tuburile de oxigen!”. Ştiu şi de ce noi murim, iar ei nu. Fiindcă în Arabia, Sir Alex Ferguson nu-şi smulgea părul din cap la gafele din apărare ale lui Manchester şi pariez pe oricât că nici nu le-a spus jucătorilor, precum Ţânţaru’ câinilor, că „mai scârţâie câte ceva, dar până la meciurile oficiale se va repara” şi că „printr-o mobilizare exemplară, arătând dragoste şi devotament faţă de culorile echipei….”, ptiu! Bă, Ţânţare, poate n-ai băgat de seamă că Ceaşcă a dat colţu’ de ceva vreme. Vezi? Uite d-aia Oli îl bate pe Ferguson, iar pe voi vă bate Vasluiul: că arabii n-o ştiu p-asta cu culorile şi cu devotamentu’. O ştiu p-aia cu banii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Oli şi Ţânţaru’. Şi Ferguson.

Comentarii