Săptămâna trecută am urmărit evoluţia echipelor noastre naţionale de volei feminin şi, respectiv, de handbal masculin în preliminariile pentru două competiţii: voleiul în ultima tentativă de a ajunge la Olimpiada din acest an de la Beijing, iar handbalul în penultima rundă a calificărilor la Campionatul Mondial (din 2009), competiţia la care nu numai că am uitat vremea când o câştigam la pas, dar am început să uităm şi când am ajuns ultima oară. S-o luăm în ordine, mai întâi cu fetele. Vă amintiţi declaraţiile dinaintea turneului de calificare? În serie era treaba ca şi făcută, urmând ca în semifinale să mai batem ceva, iar finala să o jucăm contra rusoaicelor, venite tot din seria noastră. Ce s-a întâmplat în realitate? Păi, ca la români: pe Croaţia am bătut-o chinuit, cu 3-2, apoi Serbia ne-a bătut la acelaşi scor, în timp ce rusoaicele ne-au oferit premiul de consolare, un set. Aşa că la revedere Beijing. Nu ştiu pe ce se bazau declaraţiile despre care vorbeau, în orice caz îndrăznesc să cred că nu pe suceveanca Dana Mincă (fostă Gâlcă) ajunsă acum pe la 40 de ani, dacă nu peste! Tot respectul pentru copiliţa pe care am cunoscut-o prin anii ’80, când era cel mai bun produs al LPS Suceava. Suntem, totuşi, în 2008, iar dacă Naţionala crede că actuala venerabilă doamnă Mincă reprezintă speranţa noastră într-o calificare la competiţia supremă, atunci stăm rău de tot. E trist. Vesele ar putea fi considerate atât scorul cât şi calificarea în play-off-ul de la handbal. Numai că zburdăciunea din „dubla” cu Letonia, dincolo de schemele defunctei echipe H.C.M. Constanţa, refăcută sub titulatura de România, sub comanda lui Omer (plus Petru Ghervan – felicitări din inimă!) şi care au mers ca unse, stârnesc mai degrabă îngrijorare. De ce? Păi, din acelaşi motiv: o fi Pârâianu un pivot-minune, dar nu cumva are şi el o vârstă? Vreau să spun (mai ales că am văzut şi ceva din „europenele” care se desfăşoară în aceste zile) că şi echipa de handbal îmbătrâneşte vizibil. Iar adversarele tot întineresc. Victoria cu Letonia mă întristează la gândul că vom fi făcuţi pulbere în play-off. Dar-ar Domnul să greşesc.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Tristeţea bate entuziasmul.

Comentarii