Hotărârea Tribunalului Federal Elveţian în cazul Mutu este irevocabilă

Hotărârea Tribunalului Federal Elveţian în cazul lui Adrian Mutu, obligat la plata unor despăgubiri de 17 milioane de euro către clubul Chelsea, pentru încălcarea contractului cu gruparea londoneză, este irevocabilă, însă, pentru încălcări ale drepturilor fundamentale, poate fi reclamată la CEDO.

"Cazurile care implică drepturile fundamentale pot fi supuse unei căi de atac la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Tribunalul Federal impune norme privind definirea şi aplicarea legii, precum şi respectarea acesteia", potrivit www.ch.ch/behoerden.

Dacă judecătorii Curţii Europene de la Strasbourg stabilesc faptul că au fost încălcate prevederi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, atunci Tribunalul Federal Elveţian rejudecă procesul, ţinând cont de decizia CEDO, mai arată sursa citată.

Un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului durează aproximativ patru ani, cel puţin jurisprudenţa CEDO privind cazuri soluţionate de Tribunalul Federal Elveţian şi reclamate la Strasbourg relevă acest termen.

Pe de ală parte, jurişti specializaţi în drepturile omului susţin că pentru ca un petiţionar să se adreseze CEDO ar trebui să existe o decizie a unei autorităţi publice, contestată într-o instanţă de drept comun, astfel ca reclamantul nemulţumit de decizia acesteia să se poată întoarce împotriva statului, pentru eventuale încălcări ale Convenţiei Europene.

Concret, spun ei, Mutu nu are ce stat să reclame. Mai mult, potrivit procedurilor în materie de arbitraj, dacă s-a ales calea instanţei de arbitraj, reclamantul nu se mai poate adresa ulterior instanţelor de drept comun.

Între timp, hotărârea Tribunalului Federal Elveţian în cazul Mutu va fi comunicată FIFA, care are sediul în Zurich. FIFA va comunica părţilor decizia.

Josep Vandellos: Deja este emis un titlu executoriu în ceea ce îl priveşte pe Adrian Mutu

Avocatul spaniol Josep Vandellos, specializat în drept sportiv, colaborator al societăţii de avocaţi "Chiuariu şi Asociaţii" din Bucureşti, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, că deja este emis un titlu executoriu în ceea ce îl priveşte pe Adrian Mutu, astfel că toate bunurile acestuia pot fi poprite pentru ca Chelsea să-şi recupereze suma plătită pentru jucătorul român, care a evoluat doar un an şi jumătate la clubul londonez.

În vara lui 2003, jucătorul român al echipei Parma, Adrian Mutu, a fost transferat la gruparea engleză Chelsea, pentru suma de 22,5 milioane de euro (15,8 milioane de lire sterline).

În opinia avocatului spaniol Josep Vandellos, despăgubirile solicitate de Chelsea nu sunt absurde, având în vedere că gruparea londoneză trebuie să-şi recupereze parte din preţul plătit clubului Parma pentru Adrian Mutu.

Totodată, avocatul Vandellos spune că Mutu ar trebui să se declare insolvabil, întrucât fiecare ban ce îi va reveni pe numele său va fi poprit.

Printr-o decizie din data de 10 iunie 2010, Tribunalul Federal Elveţian a respins recursul formulat de Adrian Mutu împotriva unei decizii a Tribunalului de Arbitraj din Sport (TAS). TAS îl condamnase pe fotbalistul profesionist român să plătească o sumă de peste 17 milioane de euro către fostul său angajator, Chelsea Football Club Limited.

În august 2003, Adrian Mutu şi Chelsea au semnat un contract de muncă pentru o perioadă de cinci ani. În 28 octombrie 2004, în urma unui control antidoping pozitiv, Chelsea a reziliat contractul, rezilierea având efect imediat. Fotbalistul, care consumase cocaină, a fost exclus din toate competiţiile sportive timp de şapte luni, notează Tribunalul Federal.

În mai 2006, Chelsea a făcut o plângere împotriva lui Adrian Mutu pentru a obţine despăgubiri pentru încălcarea contractului. Prin decizia din 7 mai 2008, autoritatea competentă sportivă FIFA a acceptat parţial cererea clubului londonez. Adrian Mutu a făcut apel la această decizie, adresându-se TAS. Prin decizia din 31 iulie 2009, TAS a respins apelul şi a dispus ca Adrian Mutu să plătească clubului Chelsea suma de 17.173.990 de euro plus dobândă.

Şi această decizie a fost atacată de Mutu.

Astfel, prin decizia din 10 iunie 2010, Tribunalul Federal a respins recursul înaintat de Adrian Mutu împotriva sentinţei TAS. Tribunalul a respins argumentele prin care fotbalistul punea sub semnul îndoielii imparţialitatea a doi din cei trei arbitri care dăduseră sentinţa. Pe fond, Tribunalul Federal a amintit că, în domeniul arbitrajului internaţional, nu rejudecă acţiunea, aşa cum ar face-o o jurisdicţie de apel, ci verifică doar unele aspecte limitate pe baza unor fapte constatate în sentinţa atacată.

În cazul de faţă, Tribunalul Federal trebuia doar să vadă dacă suma cerută ca daune şi interese de clubul londonez aducea atingere valorilor esenţiale pe care orice ordine juridică trebuie să le respecte (ordinea publică). Tribunalul a ajuns la concluzia că nu este cazul, deci recursul fotbalistului român nu era fondat.

Avocatul spaniol Josep Vandellos a declarat că decizia Tribunalului de Arbitraj din Sport era executorie, însă artificiul de a sesiza Tribunalul Federal Elveţian a amânat punerea în aplicare a hotărârii prin care Mutu este obligat la despăgubiri.

Mutu a invocat vicii în procedura TAS, el doar aşa putând sesiza Tribunalul Federal.

Atacantul Adrian Mutu a fost suspendat nouă luni de Tribunalul Antidoping din cadrul Comitetului Olimpic Italian

În această primăvară, atacantul Adrian Mutu, care mai are contract cu Fiorentina până în 2012, a fost suspendat nouă luni de Tribunalul Antidoping din cadrul Comitetului Olimpic Italian (CONI), după ce a fost depistat pozitiv cu sibutramină. Suspendarea lui Mutu va expira în luna octombrie.

Potrivit articolului 39 din Codul disciplinar al FIFA, organul care dictează sancţiunea (Comitetul Disciplinar) decide scopul şi durata acesteia. Sancţiunile pot fi limitate la o arie geografică sau la anumite categorii de competiţii. În afară de cazuri speciale, durata unei sancţiuni este întotdeauna menţionată, iar organul de decizie trebuie să ţină cont de toţi factorii relevanţi în caz şi de gradul de vinovăţie al celui sancţionat.

În cazul repetării acţiunii pedepsite, organul de decizie poate mări sancţiunea.

În cazul dopajului, pedeapsa nu poate fi aplicată pentru mai mult de opt ani.

Dopajul se pedepseşte în concordanţă cu Regulamentul Antidoping şi Codul Disciplinar al FIFA.

În cazul nerespectării deciziilor FIFA, financiare sau non-financiare, vinovatul va plăti cel puţin 5.000 de franci elveţieni amendă sau va primi un alt termen limită pentru plata eventualelor despăgubiri. În cazul cluburilor de fotbal, acestea pot fi depunctate, retrogradate sau pot primi interdicţie de a efectua transferuri.

Persoanele care sunt cercetate pentru dopaj sau care au fost condamnate în ultimii cinci ani nu pot face parte din echipa managerială a niciunui club.

În cazul unei investigaţii pentru dopaj, suspectul trebuie să furnizeze toate dovezile necesare pentru a se dezincrimina sau pentru a-şi reduce sancţiunea. Pentru cel din urmă caz, suspectul trebuie să arate cum a ajuns substanţa interzisă în corpul său.

Dacă suspectul nu a depus apel, deciziile în caz de dopaj pronunţate de Comitetul Disciplinar al FIFA vor fi trimise Agenţiei Mondiale Antidoping. În cazul în care acesta a depus apel, iar Comitetul de Apel a menţinut decizia, Agenţia Mondială Antidoping şi părţile implicate vor fi anunţate simultan de acest lucru.

În caz de dopaj, cluburile de fotbal pot cere FIFA să extindă sancţiunile impuse deja de acestea, pentru a căpăta efect la nivel mondial. Acest lucru este posibil dacă regulamentele cluburilor de fotbal sunt în acord cu prevederile regulamentului FIFA.