Resurse de răbdare (I)

Da, da, eşti mămică şi ştii ce ar fi mai bine să faci în relaţia cu copilul tău. Doar că... n-ai răbdare. De unde să o iei? De unde... ai pierdut-o. Primul pas: identifică sursele de stres din viaţa ta.
Fii conştientă că deşi lipsa răbdării se manifestă de cele mai multe ori în relaţie cu copilul tău, sursele de stres care conduc la asta s-ar putea să nu aibă legătură cu el.

Poate eşti stresată fiindcă... nu ai timp. Ca mulţi alţi oameni, de altfel. Principiul pe care îl consider util atunci când vrem să facem schimbări e similar aceluia din schimbarea dietei. Aşa cum înainte de a introduce o dietă nouă (cu scopul de a slăbi, fireşte) ţii un jurnal a ceea ce consumi în mod obişnuit şi abia apoi vezi ce, unde şi cum trebuie modificat, şi când vrei să introduci mai mult timp (citeşte organizare şi eficienţă) e util să ţii un jurnal a ceea ce faci în mod obişnuit cel puţin o săptămână. Da, sigur, pentru a scrie în jurnal îţi trebuie timp... în plus! Dar te asigur că merită, fiindcă doar aşa ai şansa să descoperi concret ce anume faci 24 de ore din 24. Poate descoperi că faci cumpărături pe ultima sută de metri de fiecare dată când te întorci acasă, în loc să le faci o dată pe săptămână dacă stabileşti în avans ce vrei să găteşti în săptămâna respectivă. Sau că îţi ia câteva ore să calci lenjeriile fiindcă aşa făcea şi mama ta, dar s-ar putea ca în dinamica familiilor de azi să fie mult mai esenţial să stai de vorbă o oră în plus cu copilul tău, decât să îi oferi luxul de a dormi într-o lenjerie proaspăt călcată (în locul uneia neşifonabile!). Sau că speli tu copilul de fiecare dată în loc să îl înveţi să-şi facă baie singur. Sau că te chinui să aranjezi toate jucăriile pe raft, când ele pot să stea într-o cutie. Sau că strângi totul după copil, în loc să îl înveţi pe el. Sau că nu-ţi plăteşti încă facturile online, deşi ai putea.
O altă sursă de stres, în principal pentru mămici, e aceea că nu mai au timp de ele. Posibil să fie şi cazul tău. Dacă tânjeşti după o manichiură făcută la salon sau spui de două luni că trebuie să te tunzi, dar încă nu ai ajuns să o faci, sau nu ai terminat nici acum cartea începută cu trei luni în urmă – fireşte că nu mai ai răbdare cu copilul, şi asta cred că doar o mamă poate înţelege. Aşa că fă-ţi timp şi pentru tine. Lasă copilul la locul de joacă cât ai programare la tuns, fă-i şi lui unghiile şi ia cartea cu tine la supermarket s-o citeşti cât stai la coadă. Sau tundeţi-vă împreună, cheamă manichiurista acasă şi pune-ţi copilul să-ţi citească în timp ce tu faci mâncare. Fii creativă şi găseşte soluţii astfel încât să ai grijă şi te tine. Ca să nu mai fii stresată pe el. Că nu e el de vină că tu umbli cu părul vâlvoi.
Alţii însă... s-ar putea să fie. Dacă şeful te enervează, colega te "sapă", mama ta e bolnavă, tu te cerţi cu soţul şi locuieşti cu soacra – cum să mai ai răbdare cu copilul? Chiar dacă e al tău şi îl iubeşti cel mai mult pe lumea asta. Fireşte, e destul o singură variantă. Şi în primul rând, atunci – în timpul real în care interacţionezi cu copilul tău – întreabă-te şi fă diferenţa: eşti nervoasă pe el sau eşti nervoasă pe altcineva sau chiar pe tine? De multe ori, nu copilul este sursa. Copilul este cel care doar umple paharul, de cele mai multe ori, la sfârşitul unei zile întregi de muncă şi... stres. Dacă descoperi că eşti inconsecventă în motivele pe care le invoci atunci când îl cerţi, înseamnă că nu ele sunt "adevăratele motive". Dacă în general nu te deranjează că găseşti firimituri pe masă după ce el a mâncat, dar într-o zi îi faci scandal pe tema firimiturilor, recunoaşte că erai nervoasă... dinainte.
Iar dacă sunt lucruri care te deranjează în mod repetat la copilul tău, modul cel mai eficient de a-i transmite acest lucru este atunci când eşti calmă şi, dacă se poate, chiar când acel lucru nu s-a întâmplat încă (ca să ai şanse să rămâi calmă). Dacă îi spui în timp ce încerci să afli ce rufe trebuie puse la spălat "Mă deranjează / nu îmi place că îţi amesteci hainele curate cu cele purtate" – ce ton crezi că va avea vocea ta?