Doru POPOVICI

Oricâte imagini ne-ar prezenta televiziunile cu revolta populară din Argentina având drept „obiect al muncii” transformarea în frigărui a preşedintelui federaţiei şi a antrenorului Naţionalei, eu tot nu cred că dacă, în aceeaşi situaţie, pentru ei ar fi urmat, pe 10 august, inaugurarea vreunui stadion în Anglia sau Germania, nu s-ar fi găsit soluţii. Ba sunt convins că dacă printre clauze s-ar fi găsit una referitoare la „cei mai buni 3 fotbalişti ai lumii”, argentinienii i-ar fi naturalizat, fie şi pentru un singur meci, şi pe Ronaldo, şi pe Neymar. Fiind însă vorba de noi, cu siguranţă că şi-au zis „mai dă-i în mă-sa cu stadionul lor de fiţe de la Budapesta!” şi şi-au văzut de vacanţă. Că ei aveau totuşi după ce să şi-o ia. Noi însă, care suntem în vacanţă mereu, ne-am zis că ar fi păcat s-o întrerupem pentru o nenorocită de pregătire a unui joc oficial, aşa că am combinat ideea de meci amical cu aceea de vacanţă perpetuă şi am pus de o călătorie tocmai în San Marino, locul 203 în lume din tot atâtea posibile, timp în care, de exemplu, până şi Clujul a găsit un adversar tare pentru un eveniment similar, Lazio. Acu’, dacă stai să te gândeşti, parcă tot mai bine e să baţi cu 1-0 pe San Marino într-un meci care punctează în clasamentul FIFA decât să ţi-o tragă Lazio. Asta, cât suntem încă pe locul 55 în lume, că peste vreo 2-3 ani, când om fi noi pe locul 203, s-ar putea să nu găsim alt adversar decât una încă necunoscută: Kosovo sau Transnistria. Iar dacă tot vorbim de o soluţie de avarie, atunci de ce să ne mai mire că avariatul de Piţurcă n-a găsit nimic mai breaz pentru meciul său de re(de)but decât să apeleze la un alt avariat: Nicoliţă, a cărui prezenţă, pentru orice om normal, în orice echipă de fotbal de pe Terra pare cel puţin bizară. Explicaţia ne-o dă, în Gazeta de ieri, însuşi preşedintele federaţiei din San Marino, supărat pe faptul că presa din toată lumea face mişto de meseriile jucătorilor săi (barmani, funcţionari etc.): „Jucătorii mei nu mai au dreptul să vorbească despre ocupaţiile lor, ci doar despre fotbal, pe teren”. Ei da, aşa înţelegem şi noi: Bănel e şi el unul care se exprimă pe gazon exact pe înţelesul fotbalului din San Marino.