Despre educaţie în jurul lumii (II)

Am învăţat că se poate să îmbini munca cu plăcerea şi cu timpul petrecut cu familia. Mulţi părinţi sunt frustraţi că petrec prea puţin timp cu familia şi cu copiii lor. Mulţi spun că nu au ce face: trebuie să meargă la serviciu, trebuie să stea uneori peste program, trebuie să aibă un loc de muncă sigur şi un salariu care să acopere toate cheltuielile. Nu îşi permit luxul de a sta acasă cu copiii.

Şi totuşi, unii au reuşit. Ce-ar fi să punem iar în balanţă ceea ce e mai important pentru noi în viaţa noastră? Ce-ar fi să punem sub semnul întrebării obligativitatea programului regulat, al lucrului de la birou, al muncii făcute departe de proprii copii? Când am citit prima dată cartea „4 hours week day” am fost oarecum sceptică, mai ales că autorul nu dă detalii despre cum a ajuns la o asemenea performanţă. Deşi acum mi se pare mult mai uşor ceea ce a reuşit el să facă din simplul motiv că era singur. Ce-ar fi dacă am începe să ne schimbăm modul de gândire şi să renunţăm la şabloanele care circulă în epoca şi societatea noastră? De fapt, sunt sigură că din ce în ce mai mulţi oameni vor ajunge să gândească mult mai flexibil propriul lor stil de viaţă până când şi companiile vor fi obligate să le respecte deciziile. Astfel încât prezenta lor la birou cu un program fix să fie înlocuită din ce în ce mai mult cu munca de calitatea realizată din orice colţ al lumii ... sau al propriei case măcar.

Am învăţat că şcoala poate fi făcută în libertate şi învăţatul poate să fie o experienţă de viaţă. Pentru mulţi părinţi şi mulţi profesori şcoala este legată indiscutabil de birou, caiete, manuale şi e cât se poate se serioasă, distracţia neavând ce căuta în această situaţie. Pentru mulţi succesul se măsoară în premii, olimpiade şi alte ierarhii artificiale între copii.

Uite că se poate şi altfel şi cu efecte benefice. Lecţiile de geografie, istorie, biologie învăţate prin experienţă directă nu vor fi uitate niciodată de copiii familiei Pouzet, limbile străine vor deveni a doua natură prin comunicarea cu persoane de naţii diferite, curiozitatea, iniţiativa, responsabilitatea se vor clădi mult mai profund în caracterul copiilor şi astea ar fi doar câteva beneficii. Poate că restul părinţilor nu avem ocazia să apelăm la un astfel de învăţământ la distanţă, însă ce-ar fi dacă am încerca constant măcar să distrugem graniţa între învăţarea şcolară pur teoretică şi cea experienţială din viaţa de zi cu zi?

Ce-ar fi să facem învăţarea distractivă şi să-i permitem copilului să înveţe şi în alt cadru decât în linişte la biroul din camera lui? Să învăţăm cu el în maşină, în bucătărie, la supermarket oriunde putem să îi demonstrăm cum funcţionează în realitatea ceea ce el doar citeşte în cărţi. Ce-ar fi să îl lăsăm să pună mâna pe animale, să se murdărească, să se caţere în copaci, să îmbine substanţe în bucătărie, să descopere plante, să facă experimente în baie, să se ducă în vizită la locul de muncă al prietenilor noştri, etc.

Familia Pouzet nu e singura familie cu copiii care face înconjurul lumii. Familia de belgieni Benoît si Bernadette cu fetitele lor Morgane si Sarah, familia Marais cu 3 copii care au făcut înconjurul lumii în 1999- 2003 şi din 2006 sunt plecaţi iar, Guy şi Christine din Franţa împreună cu cei trei copii ai lor şi câinele-lup, Shana, sau familia cu 5 copii sunt doar câteva exemple de familii care au aderat la acest stil de viaţă. Poate pentru noi, cei care locuim într-un singur loc sigur şi nu împreună cu copiii noştri 24 de ore din 24, ani la rând, exemplele lor ne fac mai toleranţi faţă de gălăgia, dezordinea sau solicitările copiilor noştri şi mai mulţumiţi faţă de starea noastră fizică şi psihică fără să ne mai plângem că avem nevoie de odihnă, de relaxare sau de timp liber doar pentru noi.

Am redescoperit încă o dată că bătrâneţea şi implicit condiţia noastră fizică ţin mult mai mult de atitudinea mentală, de gradul nostru de activitate sau de plafonare decât de anii pe care îi avem în realitate. Nu trebuie să fii tânăr ca să te aventurezi într-o astfel de călătorie, lucru demonstrat de cuplul de 60 de ani din Germania care fac înconjurul lumii de doi ani pe biciclete cu care familia Pouzet au avut ocazia să se întâlnească. Aşa că .. voi ce planuri de viaţă aveţi pentru când veţi fi bunici?

Am mai învăţat că pericolele pot fi înfruntate cu succes dacă îţi iei precauţiile necesare şi nu e nevoie să le interzici întotdeauna copiilor să experimenteze, însă poţi să le asiguri condiţii de securitate şi să îi înveţi să ţină seama singuri de fenomenele naturale şi nu numai. Doar când acest lucru nu e posibil cu adevărat e cazul să nu te aventurezi mai departe, cum a fost abandonarea coborârii lor în Grand Canion

Am mai învăţat că poţi să fii ecologist oriunde chiar dacă eşti singurul care face acest lucru şi nu e suficient. Dacă fiecare om de pe planetă ar face la fel, Pământul ar avea mult mai mult de trăit şi de oferit. Aşa că, poate nu avem tone de hârtie de strâns, dar poate copiii noştri ar câştiga enorm dacă ne-ar vedea că reciclăm puţina hârtie pe care o folosim sau dacă facem curat în parc, chiar dacă a doua zi totul pare la fel.

Poţi să mănânci sănătos chiar călătorind în zone îndepărtate şi puţin populate, fără să ai la îndemână sau poate tocmai fiindcă nu ai la îndemână supermarketuri pline de mii de feluri de produse. Pentru noi, cei ce trăim în oraş poate ar trebui să fie mai uşor să apelăm la mâncare cât mai sănătoasă, având totuşi multe surse de unde să alegem.

Deşi a călători în jurul lumii e o idee sublimă pentru unii şi de nedorit pentru alţii, experienţa celor 5 nu poate să nu ne impresioneze astfel încât să putem extrage lecţii folositoare care ne îmbogăţesc stilul de viaţă. Dan, Marilena, Vlad, Matei şi Ilinca, mulţumim pentru tot ce oferiţi!