Pubertatea este definită ca o perioadă de tranziţie între copilărie şi viaţa adultă, caracterizată prin importante transformări fizice, psiho-sociale şi psihologice.

În această etapă de dezvoltare se definesc caracterele sexuale secundare, se achiziţionează capacitatea reproductivă, se atinge talia finală (cu închiderea cartilajelor de creştere sub acţiunea hormonilor sexuali) după o creştere accelerată. Din acest motiv, se recomandă ca eventualele tulburări de creştere să fie diagnosticate înainte de apariţia semnelor pubertare.

De exemplu, fetiţele cu menarhă prezentă (prima menstruaţie), vor mai creşte în anii următori maxim 4-5 cm !

Acest fapt se datorează epuizării cartilajelor de creştere şi orice tratament indicat în acest punct pentru ameliorarea înălţimii, va fi inutil !

 

Semne

Pubertatea întârziată se defineşte prin lipsa semnelor pubertare la vârsta de 13 ani la fete şi 14 ani la băieţi. Oprirea în evoluţie a unei pubertăţi normal declanşate este un alt semnal de alarmă care cere evaluare.

Cauzele ce stau la originea acestei manifestări sunt multiple. Cea mai simpla este întârziere constituţională, (părinţii au avut pubertatea mai târziu declanşată), la care se recomandă doar un impuls şi ulterior evoluţia va continua în cascadă. Nu necesită supraveghere sau tratamente pe termen lung.

La polul opus sunt situaţiile în care pubertatea nu evoluează fie din motive centrale (hipofizare), fie din motive periferice (testicul sau ovar)

Cauzele hipofizare se referă la diverse anomalii ce împiedică buna funcţionare a centrilor care iniţiază şi supraveghează evoluţia pubertăţii. Anomaliile pot fi genetice sau chiar tumorale.

Cauzele testiculare sunt cel mai adesea genetice (am discutat de multe ori despre sindromul Klinefelter).

În aceste situaţii, sinteza hormonală de testosteron este ireversibil compromisă. Băieţii cu astfel de patologie sunt înalţi, cu o creştere discordantă a braţelor şi a picioarelor (deschiderea braţelor este mai mare decât înălţimea).

Diagnosticul şi tratamentul precoce vor împiedica apariţia fenomenelor psihologice. Tratamentul va fi recomandat pentru toată viaţa !

 

Cauze genetice

Cauzele ovariene sunt de asemenea preponderent genetice (sindromul Turner, în oglindă cu sindromul Klinefelter).

În această situaţie, fetiţele sunt mult mai mici decât colegii şi mai mici decât erau părinţii lor la aceeaşi vârstă.

Mare atenţie ! Este obligatoriu ca acest sindrom să fie diagnosticat cât mai rapid, înainte de vârsta de apariţie normală a pubertăţii (pornind de la statura mică şi a unor semne pe care le voi descrie ulterior).

Cu cât diagnosticul este mai precoce, cu atât tratamentul cu hormoni de creştere va fi mai eficient pe ameliorarea staturii finale.

Semnele clinice asociate sunt : fante oculare antemongoidale, părul jos implantat pe ceafă, scurtarea metacarpianului 4-5 bilateral, cerul gurii cu boltă, nevi pigmentari (pete negricioase pe piele). Uneori pot prezenta şi malformaţii renale şi cardiace.

Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Telefoane : 0729.290.930/0742.007.975
Email: miron.claudia@yahoo.com

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Evaluarea şi tratamentul pubertăţii întârziate.

Comentarii