Printează articolul
Trimite e-mail
O altă faţă a României, cea aflată în întuneric, ne-a fost arătată de câţiva săteni din satul Cumpărătura, comuna Bosanci, care trăiesc la lumânare şi lampă cu petrol. Sunt şase gospodării care nu au avut niciodată curent electric. O parte dintre proprietari au fost nevoiţi să se mute din sat, să-şi părăsească temporar gospodăriile, mai ales pe perioada iernii, să stea cu chirie în alte localităţi unde pot să profite de beneficiile energiei electrice. Alţii înfruntă zi de zi viaţa aspră şi condiţiile vitrege dintr-un cătun neelectrificat, la circa 13 kilometri de Suceava. Nu departe de locuinţele lor sunt stâlpi de înaltă tensiune, dar nu le sunt de nici un folos. Consumatorii casnici au nevoie de o reţea de medie tensiune.
Am aflat de la ei că după Primul Război Mondial, o parte dintre locuitorii din satul Bosanci au cumpărat terenurile pe care se află actualul sat Cumpărătura de la proprietarul lor, prințul Mihai Sturdza. După cumpărarea terenului, o parte dintre bosănceni s-au aşezat acolo şi au construit case, iar localitatea a primit denumirea de Cumpărătura. Probabil aşa s-a întâmplat şi cu neamul lui Bursuc, cel al lui Damean sau al lui Popovici.
„Aş ţine mai multe animale, mi-aş face o mică fermă, dar nu în aceste condiţii”
Drumul până la cele câteva familii din satul Cumpărătura care trăiesc fără energie electrică a fost unul anevoios, pentru că nu este asfaltat, nici măcar pietruit. După ce am mers pe jos pe un câmp mlăştinos, am ajuns la gospodăriile a doi fraţi, Victor şi Gheorghe Bursuc, care s-au născut şi au trăit toată viaţa fără curent electric. Gheorghe Bursuc, în vârstă de 56 de ani, ne-a spus că toată viaţa a trăit la Cumpărătura, unde are pământ, are gospodărie şi speră să prindă ziua în care va avea şi curent electric. L-am găsit la muncă, în şură, pregătind mâncare pentru animale.
„Dacă nu-i curent, tai paie singur, la şâşcă. Dacă aş avea curent electric, aş tăia mai multă hrană şi aş ţine mai multe animale. Am cal, vacă, găini, dar îmi este greu. Fac serviciu noaptea, sunt paznic, iar ziua muncesc la animale. Aş ţine mai multe animale, mi-aş face o mică fermă, dar nu în aceste condiţii. Soţia mea are 66 de ani, este bolnavă, nu poate munci şi ne este greu fără lumină. Am doar un aparat de radio cu baterii”, ne-a povestit bărbatul.
„Doamne fereşte de o boală, de un incendiu, nu se poate băga nimeni aici”
Până la primul stâlp de electricitate, a calculat Gheorghe Bursuc, distanţa ar fi de aproximativ un kilometru şi jumătate. „Acum câţiva ani, am vrut să băgăm fire prin pământ, dar nu ne-a dat voie, pentru că este distanţa prea mare. Pentru extinderea reţelei, am înţeles că ne-ar costa peste un miliard şi jumătate de lei vechi. Noi nu avem bani. Am făcut cereri peste tot. Ne-au promis, dar nu s-a rezolvat nimic”, spune mâhnit bărbatul.
Fratele lui, Victor Bursuc, în vârstă de 60 de ani, a lucrat o perioadă în Suceava, dar după ce a fost disponibilizat s-a retras la casa părintească. Cele mai multe rude ale lor au plecat pe unde au apucat, pentru că nu aveau curent electric. Cei doi fraţi au ales să rămână în sat, pentru că sunt mai obişnuiţi cu greul.
„N-am ce face. Eu în oraş nu pot să mai stau, pentru că stau degeaba. Aici muncesc pământul, cresc animale. Eu sper la o pensie. Am lucrat în oraş 38 de ani. Sper, de asemenea, să fie lumină, să trăiesc cât mai mult. Am fost strungar, dar acum sunt aici şi vreau să trăiesc cât de cât civilizat. În perioada de dinainte de alegeri, toţi ne promit că ne ajută, că ne fac, ne dreg... După alegeri, iar se lasă tăcerea şi noi rămânem tot în întuneric”, ne-a povestit bărbatul.
Tot el ne-a spus, mai în glumă, mai în serios, că „aici numai popa vine, când moare cineva. Aţi văzut ce drum rău avem? Din Bosanci spre noi nu s-a pus nici măcar o maşină de balast. Doamne fereşte de o boală, de un incendiu, nu se poate băga nimeni aici”. Bărbatul s-a retras la ţară, pentru că este linişte şi are ce munci, dar îi este foarte greu la lumina lumânării, mai ales iarna, când se înnoptează foarte devreme. Pentru că litrul de benzină este scump, oamenii nu-şi permit să folosească un generator. Ei recunosc faptul că trăiesc ca-n Evul Mediu, dar încă nu-şi pierd speranţa.
Bolnav, neştiutor de carte, singur
Ieşim din curtea fraţilor Bursuc cu un gust amar. Vedem cum se încurajează statul degeaba, se dau ajutoare sociale celor care stau acasă şi îşi pierd vremea în faţa televizorului, în timp ce oameni care muncesc, care vor să crească animale, să-şi ajute familiile, copiii, „sunt ţinuţi în întuneric”.
Mai mergem câţiva paşi şi ne întâmpină un bărbat mărunţel, despre care aflasem în prealabil că are probleme de sănătate, fiind surdomut. Ne apropiem de el, ne invită în casă şi face un efort, bietul om, să ne spună durerea lui, cât de greu se descurcă pe întuneric. În tinda casei ne arată că are un generator, cumpărat de rudele lui, dar pe care nu-l foloseşte, pentru că nu-şi permite să-şi cumpere combustibil dintr-o pensie de câteva sute de lei. Gheorghe Damean locuieşte singur, după ce părinţii lui au decedat. Nu ştie carte, dar i-ar plăcea să se uite la televizor, măcar să scape de singurătate. Are televizor, tot primit de la rude, dar îl ţine ca piesă de mobilier, pentru că nu are cum să-l folosească.
Face naveta de la Buneşti
Vizavi de casa lui Gheorghe Damean se află o altă gospodărie, unde am întâlnit-o pe Elena Bursuc. Femeia venise din Buneşti, unde locuieşte cu familia, să hrănească animalele din gospodăria pe care a lăsat-o, fără voia ei, în satul Cumpărătura. „Noi aici ne creştem animalele. Vin de peste deal, din Buneşti, în fiecare zi, şi hrănesc animalele. Am stat aici, în această gospodărie din Cumpărătura, până ce băiatul meu a împlinit 8 ani. Copilul meu a făcut clasa I la lumânare, dar nu s-a mai putut. Deşi avem pământ aici şi îl lucrăm vara, am fost nevoiţi să ne cumpărăm pământ şi în Buneşti, să ne facem acolo casă, pentru că aici nu avem curent electric. Tot am aşteptat să se facă o minune şi pentru noi. Chiar am făcut o şură nouă, tocmai pentru că vrem să ne mutăm aici, dacă ar fi alte condiţii de trai”, ne-a povestit Elena Bursuc.
„Dacă ar fi curent electric, ar veni mulţi tineri să-şi facă gospodării, case, să se mute aici”
Urcăm un mic deal şi ajungem la gospodăria Rodicăi Ureche. Femeia ne-a spus că are trei hectare de pământ, casă, fântână, grajd, dar este nevoită să stea cu chirie în Suceava, plătind 100 de euro lunar pentru o garsonieră, pentru că la Cumpărătura nu are condiţii decente de trai. „M-am născut aici, la lampă. După 60 de ani, încă nu am curent electric. Am plecat de aici, dar m-am reîntors cu speranţa că pot să fac ceva pentru mine şi pentru copiii mei. Am o pensie mică, sunt operată, bolnavă, dar copiii ar putea să vină, să mă ajute, să facem ceva. Vreau să-mi amenajez o baie, să am şi eu un televizor, să construiesc ceva pe lângă casă, să ţin animale, dar dacă nu am curent electric, ce pot să fac? Dacă ar fi curent electric, ar veni mulţi tineri să-şi facă gospodării, case, să se mute aici, unde este un loc minunat, cu pomi fructiferi, cu multă linişte şi aer curat. Dar dacă nu avem curent, cine să mai vină? Am făcut demersuri peste tot şi mi se spune mereu că nu sunt fonduri”, ne-a povestit Rodica Ureche.
Ea şi-a amintit că, pe vremea comuniştilor, casa bunicului ei era cât pe ce să fie mutată, dacă nu chiar distrusă. „Când a auzit bunicul acest lucru, a făcut demersuri pe la Bucureşti şi a venit o comisie la primăria din comună şi le-a spus celor de aici să nu dărâme casa moşului. I s-a promis că va avea şi curent. Noi toţi am tras speranţe. El a murit şi nu a mai văzut lumina. Suntem a treia generaţie care trăieşte tot la lampă şi lumânare şi ne aflăm în anul 2015”, a completat femeia.
Primarul Anton Curic: “Încă nu avem o rezolvare pentru familiile din Cumpărătura”
Primarul comunei Bosanci, Anton Curic, ne-a spus că primăria nu are fonduri pentru o investiţie de aproape două miliarde şi jumătate de lei vechi, preţul extinderii reţelei electrice până la cele şase gospodării din Cumpărătura. Cel puţin nu anul acesta. „Este distanţa mare şi în zonă avem o problemă cu terenul, pentru că au apărut nişte izvoare de apă. Primăria Bosanci nu are fonduri. Am făcut demersuri către Compania E.ON, am înştiinţat şi Consiliul Judeţean Suceava. Legea Energiei nu ne dă voie să facem investiţii dacă nu avem cel puţin zece consumatori, pentru că altfel nu se justifică lucrările. Noi am avut solicitări, în acest sens, şi de la alţi cetăţeni din comună. Anul trecut, am încheiat un parteneriat public-privat şi am extins o reţea electrică pe o distanţă de 600 de metri. Cred că într-o lună terminăm drumul şi vor apărea în zonă şi alţi oameni care vor dori să-şi cumpere sau să-şi construiască case. Din păcate, încă nu avem o rezolvare pentru familiile din Cumpărătura”, a fost răspunsul primarului Anton Curic la petiţia pe care i-au înmânat-o sătenii din Cumpărătura care trăiesc la lumina lămpii cu petrol.
