Sandrinio NEAGU

Probabil că o să vă gândiţi că astăzi o să vorbesc despre ţigani, infractori sau alte categorii care creează probleme în societate.

Nu, astăzi mi-am propus să aduc în atenţie indulgenţa şi uşurinţa cu care sucevenii tratează ceea ce se petrece în oraşul în care trăiesc zi de zi. Deşi ar avea toate motivele să protesteze, să-şi ţipe nemulţumirea şi să se revolte, foarte puţini pun în aplicare doza de frustrare.

Evident, este şi o masă critică, aflată într-o permanentă expansiune, care se adună şi comentează pe reţelele de socializare. Aproape că nu există zi lăsată de la Dumnezeu în care pe internet să nu fie transpusă o imagine sau vreun comentariu negativ la adresa administraţiei locale.

Cum s-ar spune, undeva acolo, în tăcere, vulcanul clocoteşte. Deocamdată, adună lavă, dar clipa când va erupe nu poate fi prea îndepărtată.

Umilinţa la care sunt supuşi sucevenii pare a fi încă suportabilă. Oamenii au acceptat, scrâşnind din dinţi ce-i drept, să stea fără apă caldă şi adăugând o haină în plus pe ei în perioada amorţirii caloriferelor. Şi toate acestea se întâmplau când temperaturile externe erau de minus 15 grade Celsius.

Sucevenii acceptă şi mizeria de pe străzile oraşului. Fiecare metru parcurs la pas prin această urbe se termină invariabil la curăţat pantofii. Asta fără a mai pune la calcul şi autovehiculele, condamnate săptămânal la duş.

Gropile. Ce să mai spun despre ele, de vreme ce toţi le-am dat de partea inferioară în ultimele luni, indiferent că am circulat pe străzile principale, printre blocuri sau pe trotuare.

Despre haosul urbanistic ar fi de scris o carte, dar o simplă privire aruncată de la balconul fiecăruia dintre noi ne convinge că s-a construit cum şi unde s-a dorit, fără nici cea mai mică intervenţie din partea autorităţilor competente. A, probabil că o să vă întrebaţi cum a fost posibil. Simplu, prin retrocedarea cvasituturor petecelor de teren din municipiul Suceava, în ceea ce s-ar putea numi jaful începutului de secol.

Iar acestea sunt doar câteva din ingredientele vulcanului a cărui temperatură creşte. Pentru că dacă mai pun la socoteală şi sfidarea se ajunge la o căldură greu suportabilă.

Şi când va fi să erupă vulcanul, nici măcar cenuşa nu-i va acoperi suficient de mult pe cei care s-au vrut stăpâni.