Pomicultorii din zona Fălticeni stau cu marfa pe stoc din cauza preţului mic la mere

Tone de mere pentru valorificarea industrială stau pe rampe şi în depozitele de mere ale pomicultorilor din zona Fălticeni. Preţul a căzut drastic, ajungând de la 45-50 de bani pe kilogram, cât a fost anul trecut, la 10-13 bani pe kilogram. În aceste condiţii, producătorii preferă să stea cu marfa în stoc sau, mai rău, să renunţe să mai strângă merele de „căzătură” deoarece ar trebui să plătească mai mult culegătorilor decât ar obţine din valorificare.

„Se duce dracului mărul românesc”

Vasile Andrieş, din Rădăşeni, este unul dintre producătorii care a decis să nu mai investească în culesul merelor căzute. „Dacă nu mi se dau măcar 25 de bani pe kilogram, nici nu mai strâng căzătura. O tocăm şi o lăsăm în livadă. Un culegător mă costă 75 de lei pe zi; la cât dă fabrica de sucuri de la Vaslui, ies în pierdere”, ne-a spus Vasile Andrieş.

Anul acesta producţia a fost mare, dar din cauza vremii nefavorabile un procent mare de mere a fost compromis. La unii producători, în livezile bătrâne proporţia de „căzătură” ajunge la 50 la sută.

Florin Florea are, împreună cu tatăl său, în jur de 26 de ha de livadă. Pe rampa din faţa casei stau deja circa 50 de tone de mere „căzătură”. „Ni se oferă un preţ de nimic, 13 bani la fabrica de sucuri de la Vaslui şi 18 bani la Focşani, dar cei din Foşcani plătesc cu mare întârziere. Toată lumea stă cu măr pe stoc, nimeni nu-l dă. Unii nici nu-l mai strâng. La mărul pentru industrializare nu-ţi acoperi cheltuielile, rămâi cu 5 bani la kilogram. Dacă era acelaşi preţ de anul trecut, tot mărul din livada bătrână mergea la industrializare. Acum ce să facem cu el?”, se întreabă Florin Florea.

Tatăl său, Ion Florea, care de o viaţă lucrează numai în pomicultură, spune că dacă statul nu va găsi o soluţie să protejeze producătorii interni, „se duce dracului mărul românesc”. „În ritmul ăsta, în câţiva ani închidem poarta”, a spus el. Conform fermierului, există un cumul de factori care a adus producătorii locali în această situaţie. Pe de o parte, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, iar pe de altă parte subvenţiile mici acordate producătorilor români, comparativ cu cele pe care le primesc cultivatorii din alte ţări ale Uniunii Europene, ceea ce-i face să aloce din ce în ce mai puţini bani investiţiilor. Pe piaţa românească, merele de import „iau faţa” celor româneşti.

Producătorii se plâng de merele care intră pe piaţa românească „la negru”

Vasile Andrieş ne spune că el are 6 ha de livadă, dar la preţul actual cu care se vând merele din producţia internă, cu tot cu subvenţia pe care o primeşte trebuie să mai pună bani pentru a plăti impozitul pe venit. „Ca să ne putem lucra livezile anul viitor, ar trebui să vindem cu peste 1,2 -1,5 lei kilogramul. Dacă s-ar fiscaliza toate merele care vin din Republica Moldova şi Polonia, poate s-ar regla piaţa. Aşa, vin trei tiruri cu mere şi se fiscalizează unul. Cum să rezişti?”, întreabă producătorul.

Merele pentru industrializare ar fi trebuit să le asigure cultivatorilor banii până în decembrie, când încep să iasă pe piaţă cu merele de consum. La 13 bani pe kilogram, asta nu se poate.

Maria şi Ionel Amariei din Rădăşeni au decis să valorifice „căzătura” făcând ţuică, să mai recupereze măcar o parte din banii investiţi. Au 10 ha de livadă, plantată în 1960.  30 la sută din producţia de anul ăsta e „căzătură”. Din cultivarea merelor au ţinut doi copii în facultate, este afacerea familiei lor. Cât mai ţine vremea bună, vând pe marginea drumului, la ieşirea din Fălticeni, spre Suceava. După aceea, vor căuta un loc în piaţa angro din Bacău.

Producţie mare, preţ mic

În piaţă la Suceava, producătorii n-au loc decât la tarabele din spate, unde cumpărătorii nu se înghesuie. „În faţă sunt comercianţii, ei stau acolo tot anul, cu marfa din Polonia. Noi, producătorii locali, suntem trimişi în spate. Am încercat, dar anul trecut nu am reuşit să vindem nici măcar cu 1 leu kilogramul. Aşa că le dăm la comercianţi cu 1,3 lei kilogramul şi în piaţă ajung şi la 4 lei pe kilogram. Toate preţurile au crescut, numai cel oferit producătorilor de măr a scăzut”, afirmă Maria Amariei. Ea spune că nu are nici un motiv să privească optimistă spre viitor deoarece în acest an producţia este dublă faţă de anul trecut, este foarte multă marfă, care se va vinde la un preţ mic. „Am băgat 900 de milioane de lei vechi în soluţiile pentru livadă şi n-am scos banii. Acum 4 ani vindeam cu 2,5 lei/ kilogramul, acum angro vindem cu 1,3 lei Ionathan şi 1,5- 1,7 lei Golden”, mai spune Maria. Angro înseamnă peste 300 de kilograme. Cu amănuntul, preţul este de 2 lei la Ionathan şi 2,5 lei la Golden, prea puţin comparativ cu munca şi costurile pe care le implică o plantaţie cu meri, dar mult faţă de merele de import din supermarket, care se găsesc şi la 1,9 lei kilogramul.