Google
TOYOTA - Programul Rabla 2020
TOYOTA - Programul Rabla 2020
TOYOTA - Programul Rabla 2020
 
marţi, 29 ian 2008 - Anul XIII, nr. 23 (3704)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,8419 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,3293 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Timflow
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   3 imagini |   ø fişiere video

Istoria urbei

Cazacii la Suceava

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Odată cu declanşarea primei mari conflagraţii mondiale, Bucovina, aflată la răscruce de imperii, a devenit teatrul unor imprevizibile mişcări de trupe şi operaţiuni militare.

Imediat după ce primele patrule cezaro-crăieşti, formate mai ales din români, au trecut hotarul în Basarabia cântând “Hai la Domnul Sfântul / Haidem peste Prut / Să luăm pământul / Care l-am avut”, ruşii au intrat în Bucovina.

În septembrie, armata ţaristă a ajuns la porţile Cernăuţiului, determinând retragerea întregului aparat guvernamental şi administrativ la Vatra Dornei. După ocuparea, la sfârşitul lunii noiembrie, a capitalei Bucovinei au început recrutările şi în districtul Sucevei.

Cu câteva zile înainte de trecerea în noul an, primele coloane ruseşti au trecut  peste apa Siretului.

Aşa cum se consemnează într-una din gazetele vremii, “vineri, în ziua anului nou a bisericii apusene, pe la 12 oare din amiazăzi, străbătu ca un fulger prin populaţiunea îngrozită a Sucevei vestea că drumul ce vine dela Iţcani este negru de căzăcime rusească”.

Populaţia oraşului era cuprinsă de spaimă, „spaimă care sporise şi însutise numărul” invadatorilor.

”Nu erau - scrie în aceeaşi gazetă din primăvara anului 1915 - decât 22 de cazaci călări, cari intrară, venind dinspre Hatna, în Gara Iţcani”.

Patru cazaci au pătruns pe strada Burdujenilor până la bariera de la frontiera română şi au încercat să încropească un dialog cu ostaşul care stătea de santinelă, dar acesta, îndreptând arma către ei, „i-a invitat să-şi caute de treabă”.

Cazacii s-au concentrat apoi la capătul podului spre Suceava şi, peste puţin timp, urcau „pe drumuşorul ce duce spre Şcheia, pe sub poalele dealului pe care este clădită (n.r. mănăstirea) Zamca”.

 

Un cazac împuşcat

La Şcheia însă veniseră dinspre Costîna şi Mihoveni 600 de cazaci călări conduşi de un polcovnic (colonel).

Deşi o parte din populaţie a părăsit Suceava, îmbulzindu-se către graniţa românească, o altă parte a locuitorilor a rămas, crezând că ruşii, „care se pierduseră în direcţia Costînii”, vor renunţa să ocupe oraşul.

În ziua de 2 ianuarie 1915, la orele amiezii, centrul oraşului a început să răsune de pocnetul împuşcăturilor.

Câţiva „finanţi şi jandarmi”, care au avut „inspiraţia să se ascundă în casele situate de-a lungul stradei principale, începând de la curmezişul stradei Cutului şi până la Biserica Catolică”, au întâmpinat o patrulă rusească, revenită pe nesimţite, cu focuri de armă, iar unul dintre cazaci a fost împuşcat.

 

Avocatul Samuil Isopescul

Coloana căzăcească auzind împuşcăturile a înaintat spre centrul urbei. Aflându-se pe stradă şi ferindu-se de gloanţe, avocatul Samuil Isopescul (care locuia în casa care există şi astăzi şi adăposteşte filialele locale ale confederaţiilor sindicale), socrul fostului primar al Sucevei, Franz cavaler Des Loges, „a luat asupra-şi rolul greu şi ingrat de a parlamenta, în numele oraşului, cu ruşii”.

Împreună cu un sergent, care era în acel moment singurul reprezentant al puterii autonome locale din clădirea Primăriei, au improvizat un steag alb şi, urcându-se într-o trăsură, s-au îndreptat spre zona Areni, „unde avea să vie, în urma armatei, colonelul comandant”.

 

Cazacii, cu priviri crunte

Colonelul rus, care conducea coloana, a aflat de moartea cazacului din patrulă şi,  înfuriat, a ameninţat că va da foc oraşului dacă într-un ceas nu va fi predat trupul acestuia şi nu va fi prins făptaşul.

Între timp, „cazacii, în mulţime de două sotnii, descălecară şi se înşirară înaintea primăriei, de-a lungul stradei principale.

Cazacii, cu priviri crunte, cu cuşme mari şi miţoase, cu iataganele lungi la brâu, aveau un aspect îngrozitor dar totodată şi neobişnuit de atrăgător”.

Cetele de cazaci au început să caute prin oraş, „au năvălit prin case, au lovit cu stratul puştei, au biciuit cu nagaica, au furat şi jăfuit”.

 

Ultimatumul şi steagul de mătase

Comandatul rus a dat ordinul de incendiere a oraşului şi a început cu una din case în care au fost aruncate câteva grenade. Disperat, încercând să-i îmblânzească furia, Samuil Isopescul şi părintele exarh Mihai Sârbu l-au implorat să cruţe oraşul.

Comandantul a fixat un ultimatum pentru a doua zi: dacă până la orele opt dimineaţa nu era predat trupul cazacului ucis, împreună cu cel care a făcut fapta,  vor bombarda şi vor nimici Suceava cu tunurile.

Cetăţenii urbei mai trebuiau să plătească o contribuţie de 10.000 de coroane şi să asigure 600 de pâini, 250 de kg. de zahăr, 10 kg. de ceai, 6 kg. de vaselină, polcovnicul având pretenţia de a fi întâmpinat de reprezentanţii urbei cu un steag alb de mătase pe care se fie scris numele oraşului.

Orele erau numărate; Suceava se afla în mare primejdie.

Cazacii au încălecat şi au ieşit din oraş retrăgându-se în tabăra de la Şcheia.

 

Ultima încercare

Situaţia l-a determinat pe deputatul dr. Eusebie Popovici (cel care, ca primar al Sucevei în anul Marii Uniri ce avea să se înfăptuiască în anul 1918, i-a întâmpinat pe primii militari români, cei 48 de ostaşi ai Companiei IV  Grăniceri, în frunte cu maiorul Anton Ionescu, arborând tricolorul românesc pe turnul Primăriei) să-i convoace pe cei câţiva consilieri comunali, care se mai aflau în oraş, pentru a găsi o soluţie de salvare.

S-a luat hotărârea ca Eusebie Popovici împreună cu Epaminonda Voronca, consilierul căruia i s-a încredinţat temporar cârma oraşului după fuga primarului Fuchs, întovărăşiţi de preotul Sârbu, să meargă în dimineaţa următoare la cartierul general al cazacilor de la Şcheia, pentru a face o ultimă încercare de a obţine mila ruşilor.

 

Milă creştinească

De-a lungul drumului către Şcheia „erau înşiruite santinele de cazaci care salutau milităreşte” stindardul alb de mătase.

Pe la casele din marginea satului „se zăreau cai căzăceşti legaţi de garduri şi cazaci care îşi terminau toaleta şi aşezau şeile…pe sub molizii crenguroşi din întinsa grădină (a boierului Antonovici) erau adăpostiţi caii frumoşi ai ofiţerilor şi mulţimea de cazaci, care se mişca în tăcere, învăliţi în mantalele lor lungi şi mohorâte”.

Delegaţii au fost primiţi de colonel şi, după ce i-a ascultat, acesta s-a dovedit îngăduitor.

Le-a spus că cruţă oraşul şi renunţă la contribuţia de 10.000 de coroane, cerându-le însă să dea dispoziţie să se tragă clopotele bisericilor pentru ca „populaţia creştină să se poată închina după cuviinţă şi după legea strămoşească,  să poată dobândi ajutorul şi îndurarea lui Dumnezeu în aceste vremuri de grea cumpănă”.

Stindardul alb, din mătase, purtat de delegaţii urbei pe drumul ce coboară spre  Şcheia, s-a dovedit purtător de noroc.

Ortodocşi ca şi românii, ruşii au dat dovadă de milă creştinească.

 

Destinul

În primăvara anului 1914, an în care a izbucnit primul război mondial, se stingea la Suceava Franz cavaler Des Loges, primarul care s-a aflat în fruntea urbei vreme de 23 de ani.

Căsătorit cu Lola Isopescul, fiica avocatului Samuil Isopescul, Des Loges, care cu zece ani înaintea intrării cazacilor în Suceava încheia construcţia noului imobil al Primăriei, a rămas în memoria urbei ca cel mai vrednic edil.

Destinul a făcut ca socrul său să fie unul dintre cei care au salvat oraşul şi, odată cu el, imobilul Primăriei de tunurile cazacilor.

 

Salvatorul oraşului

Revenind în oraş înainte de plecare, însoţit de adjutantul său, polcovnicul rus i-a îndemnat pe cetăţenii urbei să fie liniştiţi dar “să-şi păstreze însă bine banii şi odoarele, căci bravii săi cazaci au totdeauna nepotolită poftă de asemenea lucruri”.

Oprindu-se în faţa Primăriei el a rămas însă surprins “a nu-l afla pe dr. Isopescul, precum le fusese vorba cu o zi mai înainte”.

Salvatorul oraşului, “îngrozit de cele întâmplate şi de chinurile ce le suferise familia sa”, a părăsit urbea în timpul nopţii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cazacii la Suceava.
 Vizualizări articol: 1330 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 2 voturi
Cazacii la Suceava5.052

Shopping City Suceava
LaStrada - Incaltaminte - Piele - Blanuri - Accesorii
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Toyota - Programul Rabla 2020
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei

Reteta Zilei

Bucataria pentru toti Paste cu varză roşie 4 porţii - 75 minute 300g paste scurte 1 varză roşie potrivită 1 morcov 1 ceapă 100ml ulei 1 linguriţă seminţe de fenicul 1 leg. mărar ± sare, piper Tocaţi varza fideluţă şi căliţi-o într-o cratiţă, în ulei,... Citeşte