„Iar după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: «Cu ce putere faci acestea? Şi cine ţi-a dat puterea aceasta?». Răspunzând, Iisus le-a zis: «Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni?». Iar ei cugetau întru sine, zicând: «De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc». Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: «Nu ştim». Zis-a lor şi El: «Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea».”
Învăţaţii de atunci, arhiereii şi bătrânii, doreau să ştie care este sursa puterii şi a autorităţii Domnului Iisus Hristos. Ei nu înţelegeau cum EL a înmulţit pâinile şi peştii, cum a înviat din morţi pe fiica lui Iair sau pe fiul văduvei din Nain, cum a izgonit pe demoni; sau ce a făcut când a redat auzul celor surzi şi vederea celor orbi. Mântuitorul nu a explicat direct, ci a lasat faptele să vorbească. Ştiau cei de atunci şi ştim şi noi acest lucru, că minuni nu poate săvârşi decât cineva care are autoritate divină, cineva care primeşte din partea lui Dumnezeu puterea de a face minuni, adică cineva care este sfânt. Or, iudeii tocmai acest lucru nu doreau să-l accepte: că în faţa lor era un om sfânt; Acesta era Fiul lui Dumnezeu. Acest învăţat din Galileia era altfel decât ei şi cei de până la ei. Domnul Hristos nu căuta popularitatea ieftină, ci vorbea cu autoritatea unui profet, săvârşind minuni cu puterea Sa dumnezeiască. El vorbea despre pace, dragoste, iertare sau mântuire, altfel decât vorbiseră învăţaţii de până atunci.
Părintele Cleopa Ilie de la Mrea Sihastria de la Neamţ, aşa spunea: cât timp va fi Sfânta Liturghie pe pământ, este semn că încă nu ne-a părăsit mila lui Dumnezeu.
Pr. Dumitru PĂDURARU