Semnificația binecuvântării din începutul Sfintei Liturghii

Hristos, Sfinții, Maica Domnului, Îngerii, credincioșii din toate veacurile în vremea Liturghiei sunt împreună cu noi. Prin urmare, când preotul spune „Binecuvântată este Împărăția Tatălui”, uită de sine, de casa sa. Uită lumea, toate cele pe care le vede, și își pironește inima și cugetul la cele pe care le înțelege, la cele tainice, nevăzute, pe care I le arată Hristos.

De ce începe astfel preotul? Ce vrea să spună? Înaintea noastră Hristos ne deschide o vedere minunată; ni se prezintă o priveliște cerească. Așa cum atunci când mergi la un magazin și îți deschide negustorul topul de stofă și-l vezi, îl prinzi cu mâna, probezi rezistența lui, vezi frumusețea lui și spui „Pe acesta îl voi cumpăra”, tot astfel face și Hristos.

Înaintea ochilor noștri deschide Împărăția Sa, ca să o vedem, să o simțim, să ne săturăm de ea și să zicem: Pe aceasta o aleg și eu pentru viața mea. Oare simte sufletul nostru aceasta? Preotul înțelege aceasta în clipa aceea, înaintea Jertfelnicului.

Inima lui bate cu putere, aproape că este gata să orbească, așa cum a orbit Pavel pe drumul către Damasc, atunci când L-a văzut pe Hristos. Ochii lui cei duhovnicești văd lumina orbitoare a lui Dumnezeu. De aceea plin de extaz, exclamă: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”.

Slava Ta în Împărăția Ta, Hristoase al meu, le umple pe toate. Ați văzut că atunci când împodobesc mireasa să o fotografieze, voalul ei se întinde în toată camera și marginile rochiei ei acoperă pardoseala, ca să arate slava și frumusețea ei? Tot astfel și Biserica lui Hristos în acele clipe se întinde în tot locul acela, înaintea ochilor noștri.

Care este această binecuvântată, slăvită, cinstită și mai presus de orice împărăție? Este Împărăția Cerurilor, Împărăția lui Dumnezeu este Raiul, întru care Hristos a pus Sfânta noastră Biserică. Împărat este Dumnezeu Cel în trei sori, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Slujitori ai lui Dumnezeu sunt îngerii și arhanghelii, tronurile, începătoriile, stăpâniile, domniile, puterile, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi.

Generali ai Împăratului sunt Sfinții. Împărăteasă este Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea. Ostașii credincioși sunt creștinii, care sunt gata să-L urmeze pe Hristos, oricât i-ar costa; toți aceia care sunt pregătiți să poarte numele Lui cel slăvit, toți aceia care alcătuiesc Biserica Lui.

Cu toții, așadar, Hristos, Sfinții, Maica Domnului, Îngerii, credincioșii din toate veacurile în vremea Liturghiei sunt împreună cu noi. Prin urmare, când preotul spune „Binecuvântată este Împărăția Tatălui”, uită de sine, de casa sa. Uită lumea, toate cele pe care le vede, și își pironește inima și cugetul la cele pe care le înțelege, la cele tainice, nevăzute, pe care i le arată Hristos.

De aceea, simțind slava lui Hristos, a Împăratului ceresc, cu genunchii care tremură, cu sufletul care este gata să se încovoaie sub greutatea răspunderii, cu ochii care se inițiază în tainele Împărăției Cerurilor, plin de cutremur spune:

„Că Ție se cuvinte toată slava, cinstea și închinăciunea”…Ție, Hristoase al meu, Care ești atât de slăvit, Care ești înconjurat de atâția Sfinți și Îngeri, Ție se cuvine slava, cinstea și închinăciunea.

Înaintea noastră, așadar, se află toată Biserica. Înaintea noastră se află de față în chip real, esențial, mistic Însuși Hristos! „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Acolo, în mijlocul lor sunt și Eu, spune Hristos. Aceasta se petrece în vremea Liturghiei.

(Doxologia.ro, Sursa: marturieathonita.ro)