Schimonahul Nicanor – renumit ctitor de biserici

Spun părinţii bătrâni că în anul 1941, când a ars acoperişul bisericii, crucea de pe turn a căzut şi s-a înfipt chiar pe mormântul ctitorului. Apoi, săpând puţin, s-au aflat oasele lui răspândind bună mireasmă.

Schimonahul Nicanor, de la Mănăstirea Sihăstria din Neamţ († 1844)

Acest schimonah era de loc din Botoşani, rudă a stareţului Ilarie din Mănăstirea Neamţ. Toată viaţa sa a construit biserici prin sate, prin oraşe şi mănăstiri, căci în Moldova „meşterul Nicolae Cerneschi era vestită calfă de pietrari”.

Între anii 1821-1822, a zidit în Mănăstirea Neamţ un corp de chilii, în partea de sud a incintei. Între anii 1823-1824 a zidit din nou, „cu a sa cheltuială”, biserica Mănăstirii Sihăstria. Între anii 1826-1840 a zidit biserica „Sfântul Ioan Teologul” de la cimitirul Mănăstirii Neamţ şi Agheasmatarul. A mai zidit un corp de chilii şi biserica „Sfântul Ioan Teologul” la Mănăstirea Secu, un corp de chilii la Mănăstirea Agapia şi altele. Precum reiese din inscripţii, cele mai multe biserici au fost construite gratuit, „prin osârdia şi cu ajutorul iubitorului de Hristos, jupân Nicolae Cerneschi”.

Între anii 1841-1842, acest pururea pomenit ctitor de biserici se dăruieşte pe sine cu totul lui Hristos, retrăgându-se la Schitul Sihăstria. Aici este tuns în schima monahală de egumenul Valerian, dându-i numele de Nicanor. În vara anului 1844 şi-a săvârşit călătoria acestei vieţi şi a fost înmormântat lângă biserica ctitorită de el.

Spun părinţii bătrâni că în anul 1941, când a ars acoperişul bisericii, crucea de pe turn a căzut şi s-a înfipt chiar pe mormântul ctitorului. Apoi, săpând puţin, s-au aflat oasele lui răspândind bună mireasmă.

Aşa binecuvântează Dumnezeu pe cei ce iubesc podoaba casei Sale.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 362-363, Doxologia.ro)