Întristarea Săptămânii Mari

Prima zi din Săptămâna Mare este Sfânta şi Marea Luni, când încep sfintele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. În această zi ne este oferit exemplul vieţii lui Iosif, iar prin lecturile biblice ale zilei avem în faţă imaginea blestemării smochinului în care Domnul nu a găsit rod. Sinaxarul din Triod oferă o explicaţie semnificativă a acestui moment scripturistic: „Este însă şi o pricină tainică a uscării smochinului ajunsă până la noi din bătrâni înţelepţi, după cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui şi-au făcut acoperământ strămoşii noştri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede; are dulceaţa plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea şi iuţimea conştiinţei”. Concluzia sinaxarului este aceea că „istoria smochinului a fost aşezată aici pentru a ne îndemna la umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată pentru a ne înfăţişa pe Hristos”.

A doua zi a Săptămânii Mari este Sfânta şi Marea Marţi, când avem lecturi din Sfânta Evanghelie care ne prezintă mai multe pilde rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, între care şi cea cu temă eshatologică în care ne sunt prezentate cele 10 fecioare, tema acestei zile, prin care Domnul „ne îndemna spre milostenie şi în acelaşi timp spre a ne învăţa să fim cu toţii gata înainte de sfârșitul vieţii”. Sfânta şi Marea Miercuri este ziua în care dumnezeieștii părinţi au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea patimă. Tot în această zi este momentul când Iuda Iscarioteanul merge şi se oferă să-l trădeze pe Hristos, lucru subliniat şi de imnografia Triodului: „Iuda cel înşelător, poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vieţii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la iudei şi a zis călcătorilor de lege. Ce-mi veţi da mie? Şi eu Îl voi da pe El vouă, ca să-L răstigniţi”.

În Joia Mare, Biserica Ortodoxă cinsteşte Sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoşătoarelor taine, rugăciunea cea mai presus de fire şi vinderea Domnului. Imnurile zilei sintetizează semnificaţiile Sfintei şi Marii Joi: „Când slăviţii ucenici, la spălarea cinei, s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fărădelege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi iubitorule de avuţii pe Cela ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, mărire Ţie”.

Ziua cea mai tristă din cursul anului bisericesc este Vinerea Mare, când creştinii ţin post negru pentru Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos. În această zi prăznuim Sfintele şi Mântuitoarele şi Înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi, înainte de toate, Crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Mai facem încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe Cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El. Cea mai importantă zi din Săptămâna Mare este Sfânta şi Marea Sâmbătă, când „prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viața veşnică”. La capătul acestei zile, prin Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, facem trecerea către bucuria pascală a Duminicii Învierii.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)