Constantin MOLDOVAN

VASILE LARCO este unul dintre cei mai cunoscuți epigramiști contemporani. Nelipsit de la festivalurile de literatură umoristică desfășurate în spațiul românesc, reușește să răspândească în jurul său o stare de voie bună caracteristică oamenilor inteligenți, dotați cu un ascuțit simț al umorului. 

Mereu cu zâmbetul pe buze, afișând o atitudine prietenoasă, modest și politicos peste măsură, acesta este îndrăgit de către majoritatea celor cu care vine în contact, fiind apreciat pentru talent și pentru felul său de a fi. 

S-a născut la 1 ianuarie 1947 în localitatea Bucecea, județul Botoșani, și este absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Iași. Actualmente pensionar, de peste cinci decenii s-a stabilit în frumosul oraș al celor șapte coline, fiind căsătorit și tată a doi copii.

Este membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România, membru al Asociației Literare ,,Păstorel’’ din Iași, dar și membru al Uniunii Scriitorilor din România (din anul 2006) și al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din anul 2008).

A publicat 23 de cărți: poezii lirice, satirico-umoristice și poezii pentru copii, proză scurtă umoristică, epigrame, monografie selectivă (în colaborare), patru dintre acestea fiind premiate de către Uniunea Scriitorilor (trei de către filiala Bacău și una de către filiala Iași).

De-a lungul timpului a primit o sumedenie de alte distincții importante - dintre care se detașează titlul de cetățean de onoare al orașului Bucecea - și multe premii la concursurile naționale de poezie, proză și epigramă, fiind inclus în peste o sută de antologii cu literatură de gen.

Producțiile sale literare au apărut în diferite ziare și reviste, o parte dintre poezii și epigrame fiind traduse în limbile engleză, franceză și germană.

Prezent la unele emisiuni radio și tv cu materiale satirico-umoristice, a susținut între anii 1992 și 1994 chiar o rubrică în direct (o jumătate de oră), în cadrul unei emisiuni intitulate ,,Dimineți cu ferestre deschise’’, la un post de televiziune ieșean.

A fost membru în juriile diferitelor concursuri de epigramă, proză și poezie umoristică și a  realizat prefața mai multor cărți, precum și cronici de carte pentru unii autori, răspunzând întotdeauna cu amabilitate unor astfel de solicitări.

Despre opera dumnealui s-au pronunțat nume importante ale culturii române, precum acad. Mihai Cimpoi, Valentin Silvestru, Cassian Maria Spiridon, Ioan Holban, Emilian Marcu, Calistrat Costin, George Corbu, Constantin Dram, Cornel Udrea, Horia Zilieru, Marius Chelaru, Adrian Jicu, Alexandru Dobrescu etc.

Felicitându-l pe domnul Larco pentru prodigioasa carieră literară, vă las în compania epigramelor sale, nu înainte, însă, de a-i transmite urări de sănătate și gânduri bune din Bucovina.

ROMÂNIE, MÂNDRĂ FLOARE

O floare este ţara toată, 

Un trandafir sau o lalea, 

Iar unii spun că-i o muşcată…

Văzând câţi au muşcat din ea.

ÎNGRIJORARE ECOLOGICĂ

Blestemata de secure

Schimbă codrului tabloul

Și din tainica pădure

N-o rămâne nici ecoul!  

PROBLEMA DEMOGRAFICĂ 

Cu vocea-i foarte sigură şi calmă 

A spus un senator în Parlament: 

Când fusta se scurtează cu o palmă 

Natalitatea creşte c-un procent.

ÎNARMARE NUCLEARĂ  

În lumea largă este straniu

Că unii zgândăresc atomul

Și tot îmbogățesc uraniu`, 

În loc să-mbogățească omul.

MOMENT PRIELNIC

Abil e-oportunistul care 

Găseşte, uneori, pe-alese 

Şi în portiţa de scăpare 

O cheie-a marilor succese.

NU PREA SE VĂND CĂRŢILE 

Când plin cu cărţi e magazinul 

Doar la un lucru mă gândesc: 

Or fi şi cărţile ca vinul…

Sunt bune când se învechesc! 

PREFERINŢE ŞI TRANZIŢIE 

Românii toţi vor să trăiască-n pace,

Preferă-un vin direct de la butoi

Şi muzica, se vede, că le place…

Căci multe sunt cu cântec pe la noi.

NEREGULĂ  

În al vieții vast domeniu

Domină anomalia,

Că înmormântezi un geniu,

Dar nu poți stârpi prostia!

BANII 

Indiferent de crez ori opţiuni,

Vorbind de bani, e ca la balamuc:

De luni şi până vineri tot aduni

Şi-apoi pe apa sâmbetei se duc!

ULTIMA DORINȚĂ

Statuia mea pe roib călare 

S-o amplasaţi în gura văii, 

Dar nu o dăltuiţi în sare 

C-or năvăli pe ea lingăii!

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!