Rugăciunea de cerere

„Zis-a Domnul: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide. Sau cine este omul acela dintre voi care, dacă îi va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau dacă îi va cere pește, el îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!” (Matei 7, 7-11)

Ce să cerem când ne rugăm

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LIV, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 211

„...să-l imităm cu toții pe dreptul Iacov! Noi cei din har să-i imităm pe cei de dinainte de lege! Să nu cerem de la Stăpân lucruri pămân­tești. De altfel, nici Dumnezeu nu așteaptă să-I aducem noi aminte, ci chiar dacă nu-I cerem, ne dăruiește cele de trebuință. Că Dumnezeu răsare soarele peste răi și buni și plouă peste drepți și nedrepți (Matei 5, 45). Să avem încredere în Cel Ce ne îndeamnă și ne spune: Căutați mai întâi Îm­pă­răția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33). Vezi că este gata să ni le dea pe acelea ca adaos? Nu cere, dar, în primul loc pe acestea pe care ai să le iei ca adaos, nici nu strica rânduiala, ci să căutăm pe acelea, așa cum ne-a poruncit Domnul în rugăciunea domnească, ne-a dat canoane și hotare până unde se cuvine să mergem cu cererile noastre după cele pământești și ne-a poruncit să rostim acele cuvinte, pline de multă filosofie: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi (Matei 6, 11), în loc de: hrana zilnică. Așa s-a rugat dreptul Iacov, fără să fi auzit aceste cuvinte, și a spus: Dacă-mi va da Domnul pâine să mănânc și haină să mă îmbrac. Să nu cerem dar de la Dumnezeu altceva din cele pământești decât hrana cea de toate zilele. Este nevrednic să cerem de la un Stăpân așa de darnic, de la un Stăpân Care are atâta bogăție de putere, acelea care țin atât cât ține viața aceasta, acelea care se schimbă și se prefac. Așa sunt toate cele omenești, fie bogăția, fie puterea, fie slava omenească! Dimpotrivă, să cerem acelea ce dăinuiesc veșnic, acelea ce rămân, acelea care nu cunosc schimbare. Știindu-I bunătatea Stăpânului, nici să nu-I vorbim de cele de aici, ci toată râvna noastră să o prefacem în dor de cele din ceruri. Dacă El răsare soarele Lui peste răi și buni și plouă peste drepți și nedrepți, apoi cu atât mai mult nu va trece cu vederea pe cei care se depărtează de răutate și fug de nedreptate, ci-i va învrednici de marea Lui purtare de grijă și-i va ajuta în toate. Cunoscând, dar, pe acestea, iubi­ților, să nu punem la îndoială făgă­duințele lui Dumnezeu, nici să facem fapte potrivnice poruncilor Lui.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omi­lii la Matei, omilia X, VII, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 129

„Dacă nu ni se împlinesc rugă­ciu­nile, să stăruim să ni se îm­pli­nească; dacă ni s-au împlinit, să stăruim tocmai pentru că ni s-au împlinit.” 

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)