De te sminteşte ochiul tău, scoate-l!

„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceştia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare. Şi, de te sminteşte mâna ta, taie-o, că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi, de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă decât, având amândouă picioarele, să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi, de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este cu un singur ochi să intri în Împă­răţia lui Dumnezeu decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pier­de puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii. Şi, ridicându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeei, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi iarăşi le învăţa, după cum obişnuia.” (Marcu 9, 42-50; 10, 1)

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIX, IV, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (1994), vol. 23, pp. 688-689

„Hristos nu vorbeşte aici de mădularele trupului - Doamne fereşte! -, ci de prieteni, de cunos­cuţi, de cei pe care-i socotim nişte mădulare de neapărată trebuinţă. Aceasta a spus-o şi mai înainte şi o spune şi acum. Că nimic nu este atât de vătămător ca prieteniile rele. Ce nu poate constrângerea, poate de multe ori prietenia, fie spre paguba, fie spre folosul nostru. De aceea Domnul ne porun­ceşte, cu toată asprimea, să îndepărtăm de lângă noi pe cei ce ne vatămă, lăsând să se înţeleagă că aceştia sunt cei care ne smintesc.

Ai văzut cum a oprit vătămarea pricinuită de sminteli? Mai întâi prin aceea că a spus mai dinainte că vor fi negreşit sminteli, ca nimeni să nu se trândăvească, ci să le aştepte cu mintea trează; apoi prin aceea că a arătat că smintelile sunt un mare rău - că Hristos n-a spus numai atât: Vai lumii din pricina smintelilor!, ci a arătat şi marea vătămare pricinuită de ele. (...) Apoi nu Se mulţumeşte cu acestea, ci arată şi calea prin care putem evita smintelile.

- Care este această cale?

- Curmă, spune Hristos, prietenia cu cei răi, chiar dacă ţi-ar fi cei mai buni prieteni! Şi dă şi un argument ce nu poate fi combătut: Dacă ţi-i păstrezi ca prieteni, nici pe ei nu-i câştigi şi te pierzi şi pe tine; dar de curmi prietenia cu ei, îţi câştigi mântuirea. Prin urmare, dacă cineva te vatămă cu prietenia lui, rupe orice legătură cu el. Dacă ne tăiem de multe ori unele din mădularele noastre, când nu mai pot fi vindecate şi mai îmbolnăvesc şi pe celelalte, apoi cu mult mai mult trebuie să facem aceasta cu prietenii.” (Ziarul Lumina)