Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„În vremea aceea Irod tetrarhul, fiind mustrat de Ioan pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le-a făcut Irod, a adăugat la toate şi aceasta, că a închis pe Ioan în temniţă. Deci, după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit!” (Luca 3, 19-22)
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (2000), vol. 41, pp. 924-925
„(...) Sfânta Treime Se vede şi Se slăveşte în întregime de către noi chiar şi într-o Persoană. Căci numai pe Dumnezeu Mântuitor, nevăzând în parte în Tatăl, în parte în Fiul, sau în parte în Sfântul Duh darurile cu care, primindu-le, suntem miluiţi, ci declarând că mântuirea noastră este fapta unei unice Dumnezeiri. Căci deşi părem că atribuim fiecărei Persoane ceva din cele ce se fac cu noi, sau din cele lucrate cu creaţia, nu mai puţin credem că toate sunt de la Tatăl prin Fiul în Duhul. Deci înţelegem cu multă dreptate că Tatăl ne hrăneşte în dreapta credinţă prin Duhul, sau El lucrează, adică ne priveşte şi ne vede şi ne învredniceşte de grija îndreptării, prin Fiul în Duhul. Socotim că e mai bine să înţelegem aşa decât altfel. Căci, dacă admitem că fiecare dintre cele trei Persoane lucrează în mod separat cele referitoare la noi (ceea ce nu atribuim şi Alteia), cum nu va fi neîndoielnic că, deoarece Fiul S-a numit acum viţă, iar Tatăl, lucrător, suntem hrăniţi în mod special şi susţinuţi în buna existenţă numai de Fiul, iar de la Tatăl nu avem decât îngrijirea? Căci e propriu viţei să hrănească mlădiţele ei, iar lucrătorului, numai să se îngrijească de ea. Dar, dacă cugetăm drept, vom socoti că nici aceea nu se face fără Tatăl, nici aceasta, fără Fiul şi nimic nu se va înfăptui fără Sfântul Duh. Toate sunt, precum am spus, de la Tatăl prin Fiul în Duhul. (...)
Iar dacă credem că Fiul este prin fire şi cu adevărat în Tatăl Său şi are în firea Sa pe Cel ce L-a născut, toate se vor săvârşi prin Amândoi, ca dintr-o unică Dumnezeire, în Duhul. Astfel, nici Tatăl nu va fi socotit că ne hrăneşte în afara Fiului, nici Fiul nu va fi socotit străin de lucrarea Tatălui în noi. Căci unde se vede unitatea firii în raţiuni identice, nu se împarte nici lucrarea, chiar dacă s-ar înţelege că e variată şi diferită. Iar fiinţa, adică Dumnezeirea adevărată şi cea după fire, fiind înţeleasă ca una în trei ipostasuri, în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, cum nu s-ar spune foarte clar şi neîndoielnic că uneori lucrarea este a Unuia, dar ca rezultat al întregii şi unicei Dumnezeiri, aflându-se în ea aceeaşi putere a firii?”
(Sursa: Ziarul Lumina)
