Lucian AVRAMESCU

Viaţa politică a lui Liviu Dragnea poate fi calificată, de când a fost identificat, mic, lângă nădragii lui Băsescu, drept una narcisist-parşivă. Îndrăgostit de sine, grijuliu să-şi apere, construind un sistem protector de legi ale Justiţiei – unicul punct al programului său guvernamental de care a ţinut cu dinţii – Dragnea a devenit cel mai antipatizat politician al României.

M-a apucat râsul auzind un fraier din partidul său că mizează ”pe bunul-simţ” al lui Dragnea care, spre a nu prejudicia partidul, se va retrage. Măi găgăuţă! Dragnea se bate de când e la putere, cu toate riscurile, cu toate protestele plebei, cu toate ”recomandările” partenerilor externi lângă care am ajuns cu acceptul unor pesedişti ca Năstase şi chiar al unui bătrân bolşevic ca Iliescu, pentru un singur lucru: să scape de grelele dosare care atârnă de grumazul lui. Nu vorbesc de voturile şterpelite – eu cred că Băsescu a furat mai multe voturi în favoarea-i –, nu de angajarea la partid a unor muieri care primeau leafă, vezi Doamne, îngrijind copii (mai dă-i în mă-sa şi pe ăştia mici că prea scheaună!), nu de mişmaşurile de care e acuzat prin dosarele la vedere, ci de uriaşele mânării prin care, spun apropiaţi, e făcută averea lui de şahinşah şi unde dosarele încă ”sunt în lucru”.

Dragnea, şcolit politic în partidul lui Băsescu, nu iubeşte nici România, nici PSD-ul, nu dă accept de venire la nuntă nici fostei neveste cu care l-a făcut pe ginerică, ceea ce-i o măgărie. I se rupe, vorba dascălului meu din sat, pensionar, care coboară uneori în limbaj, de tot ce-i sfânt. El a fărâmat tot, profitând de acel vot care indică imbecilitatea unei opoziţii anemice, spre a-şi face legi pentru sine. Doar pentru sine. A mituit, a dublat asistaţii social, a omorât orice investiţie pentru ţară spre a obţine susţinere populară necondiţionată. Partidul ”de blegi” era oricum în buzunarul lui, aşa că pe ”ăştia” oricum îi avea sub betelie. Numai că, ”fricoşii şi blegii”, azi câţiva, mâine mai mulţi…

Iată că sondajele, chiar de el plătite, prin PSD, îl arată ca politicianul cel mai detestat din România. E sub toţi ai lui din partid, poate chiar sub Codrin Ştefănescu, dacă poate fi imaginat aşa ceva.

Câţiva politicieni, care văd partidul ca existând şi dincolo de dosarul de mâine al lui Dragnea, au decis să-i ceară, politicos, retragerea. O va face, se va retrage! – zice acel găgăuţă de care vorbeam mai sus. Măi moacă, Dragnea nu pleacă decât îmbrâncit pe scări de întregul partid. Dacă unul singur îl leagă de jilţ cu şnurul izmenelor personale, e în stare să urle, ca Ceauşescu apărat de Marea Adunare Naţională, că poporul îl vrea.

Eu nu ştiu dacă Dragnea are, cum zic chiar sondajele PSD, şapte sau nouă la sută, susţinători. Poate are mai mulţi sau, cine ştie, mai puţini, că tot a zis azi că e ”pe minus”. Cert e că trage în jos PSD-ul care a devenit, în tot folclorul, ”Ciuma roşie!”, iar ăia de-i cer amabil sau răspicat plecarea n-au chef să fie daţi jos de la jumări din motive de loialitate pentru fiul şefului de post de lângă Alexandria şi nici să fie fluieraţi când ies la o bere cu gagica sau copiii din motive de apartenenţă la PSDragnea. Unii au izbutit câte ceva şi au nevoie de un respect pe care liderul de partid li-l confiscă la modul jegos.

Va fi dat jos, cu votul şi rugămintea, în forul conducător, domnul Dragnea? Habar n-am. Cert e că, nu peste multă vreme, acest politician mai rău decât partidul lui va ajunge acolo unde-i e locul şi CEx-ul va deveni inutil. Dragnea va pleca oricum!