Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Pentru credincioşii ortodocşi români pe 15 noiembrie a început o perioadă specială de postire pregătitoare pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. În interviul acordat, părintele asistent dr. Silviu Tudose de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti ne-a vorbit despre istoricul, actualitatea, simbolismul şi rânduielile specifice acestui post.
Preacucernice părinte, relataţi-ne câteva aspecte privind istoricul postului rânduit de Biserica Ortodoxă în cinstea sărbătorii Naşterii Domnului.
Căutând să ştim cum a apărut o perioadă de post în istoria Bisericii, în primul rând ne gândim că dintotdeauna un eveniment important a fost şi este pregătit prin postire. Îndeosebi marile sărbători au avut o perioadă de pregătire, care a presupus şi un timp mai îndelungat sau mai scurt de postire. Până în secolul al IV-lea, în Biserica din Răsărit a existat o singură sărbătoare, numită a Epifaniei, care conţinea atât Naşterea, cât şi Botezul Domnului. În Apus, ele erau încă de la început distincte.
Cu prilejul Epifaniei, erau botezaţi catehumenii care se pregătiseră suficient, iar postul făcea parte din această pregătire. Atât ei, cât şi ceilalţi membri ai comunităţilor din care făceau parte ţineau un post pregătitor pentru momentul primirii Sfintei Taine a Botezului, o practică întâlnită astăzi, din păcate, foarte rar.
După despărţirea sărbătorii Naşterii de praznicul Botezul Domnului, din practica postului catehumenilor a rămas ziua Ajunului Bobotezei, în care postim şi astăzi. Între Naşterea Domnului şi Bobotează s-a dezvoltat ciclul celor 12 zile praznicale, în cadrul cărora se prăznuieşte şi Tăierea Împrejur a Mântuitorului, fiind interzisă postirea şi păstrându-se într-un fel unitatea celor două mari sărbători.
Odată cu trecerea timpului, sărbătoarea Naşterii Domnului a dobândit o mare însemnătate, evlavia credincioşilor contribuind la rânduirea unei perioade de post mai lungi înaintea ei. Cu siguranţă că ceea ce a influenţat această apariţie a fost şi existenţa perioadei de 40 de zile a Postului Paştilor, statornicită deja de Biserică.
Mai mult, în Apus, unde Naşterea Domnului a fost sărbătorită distinct de Botez de la început, exista se pare o astfel de perioadă de post, numit ulterior Postul Sfântului Martin, deoarece începea odată cu ziua de prăznuire a Milostivului Cavaler ajuns în rândul sfinţilor, 11 noiembrie. Un argument în favoarea acestei ipoteze este şi faptul că, în Răsărit, de multe ori Postul Naşterii Domnului a fost numit Postul Sfântului Filip, care e prăznuit pe 14 noiembrie, chiar înainte de începutul lui.
Există atât în Apus, cât şi în Răsărit mai multe mărturii despre existenţa acestui post, însă nu găsim în primul mileniu o referire clară la durata de 40 de zile. Probabil că, aşa cum am spus, sub influenţa duratei Postului Paştilor, s-a generalizat practica postirii timp de 40 de zile înaintea Naşterii Domnului. Cert este că, la începutul secolului al XII-lea, un Sinod local de la Constantinopol, în vremea Patriarhului Luca Hrisoverghi, a hotărât ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând cu 15 noiembrie, rânduială care se păstrează până astăzi.
Există în scrierile mistagogice menţionat vreun simbolism al Postului Naşterii Domnului?
Cea mai frumoasă tâlcuire, care s-a şi impus în teologia liturgică, este cea pe care ne-a oferit-o Sfântul Simeon al Tesalonicului, din secolul al XIV-lea. El ne învaţă că acest post ne aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Moise înainte să primească Tablele Legii, pe Muntele Sinai, despre care aflăm din Scriptura Vechiului Testament. Pregătindu-se prin post, Moise a primit cuvântul lui Dumnezeu scris pe lespezile de piatră. Postind 40 de zile, noi ne pregătim să primim pe Cuvântul lui Dumnezeu cel viu din Fecioară, nu scris pe pietre, ci întrupat şi născut.
Credeţi că se va schimba practica postului în viitor?
Sunt convins că nu. În primul rând, evlavia credincioşilor faţă de praznicul Naşterii Domnului a fost şi va reprezenta întotdeauna unul dintre reperele vieţii duhovniceşti, iar această evlavie se manifestă şi prin cuvenita pregătire, care nu poate exclude postul. Mai mult, aşa cum întâlnim şi în unul dintre documentele Sfântului şi Marelui Sinod Ortodox din Creta, Biserica Ortodoxă, urmând neclintit hotărârile apostolice, canoanele sinodale şi întreaga tradiţie patristică, a afirmat întotdeauna valoarea deosebit de înaltă a postului pentru viaţa duhovnicească a omului şi pentru mântuirea lui.
Ce ne puteţi spune despre consumul fructelor de mare în post?
Neexistând prescripţii exprese în rânduielile tipiconale, am întâlnit atitudini total opuse cu privire la acest subiect. Unii interzic total consumul acestora, alţii le îngăduie, aducând drept argument faptul că nu au sânge şi mai sunt numite şi „fructe” (!). Dacă stăm să ne gândim bine, nici brânza nu are sânge şi, totuşi, nu e un aliment de post. Ştiu că în anumite zone ale Ortodoxiei, unde sunt mai uşor de găsit, sunt permise în zilele cu dezlegare la untdelemn şi vin.
Personal, cred că fiecare ar trebui să discute cu duhovnicul său cât de oportun este să consume sau nu în timpul postului astfel de alimente. Mai importantă este atitudinea cu care consumăm fructele de mare decât faptul că le consumăm sau nu. Pentru cineva care nu le suportă, consumul lor e mai mult o adevărată osteneală, în timp ce pentru cei care le apreciază poate fi o desfătare incompatibilă cu postirea.
Preacucernice părinte, un cuvânt de final pentru cititorii noştri.
Aş vrea să fie mai mult un cuvânt „de început”. Adică un cuvânt în care să-i îndemn şi să ne îndemnăm pe toţi să începem postul cu bucurie şi cu nădejdea că vom ajunge la finalul lui schimbaţi în bine. Iar ca să ne schimbăm în bine nu-i suficient doar să nu mâncăm una sau alta, ci să fim mai buni unii cu alţii, să facem milostenie mai multă şi să ne împărtăşim mai des cu Sfintele Taine.
Durata şi modul de postire
Care sunt rânduielile specifice acestui post?
Ar trebui să ne referim în primul rând la rânduielile de cult. În această privinţă, chiar dacă nu lipsesc, nu se poate spune că această perioadă abundă în rânduieli specifice, aşa cum întâlnim în Postul Mare. Nu sunt prevăzute slujbe speciale, cu metanii, sau în care să se insereze canoane de pocăinţă, aşa cum este Canonul Sfântului Andrei Criteanul, pe care îl întâlnim în Postul Sfintelor Paşti. Sunt prezente la slujba Utreniei Catavasiile Naşterii Domnului, care nu sunt altceva decât o transpunere imnologică a unei predici celebre, ţinută în secolul al IV-lea de Sfântul Grigorie Teologul în Constantinopol, şi constituie un îndemn zilnic de a fi conştienţi că ne pregătim pentru praznic: „Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!”. Mai mult, în perioada de înainte-serbare, începând cu 20 decembrie, slujbele capătă accente specifice dictate de marea sărbătoare care se apropie, îndeosebi în Ajun, când e rânduită Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În al doilea rând, există rânduieli care ţin de modul postirii. Acest post nu are asprimea Postului Paştilor, însă sunt prevăzute, îndeosebi în mănăstiri, zile de ajunare (lunea, miercurea şi vinerea), în celelalte fiind dezlegare la untdelemn şi vin. O menţiune specială trebuie făcută în legătură cu dezlegările la peşte din acest post, care nu sunt o invenţie sau o abatere mai nouă de la rânduiala postirii, ci sunt menţionate în Tipicul cel Mare: sâmbăta şi duminica, între 21 noiembrie şi 20 decembrie, precum şi lunea, marţea sau joia, dacă este prăznuit un sfânt cu polieleu, menţionat în calendar cu cruce neagră. Dacă miercurea sau vinerea cade sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului sau vreun sfânt cu priveghere, cu cruce roşie în calendar, se dezleagă de asemenea la peşte.
(Pr. Ciprian Bâra)
