Doru POPOVICI

S-au încheiat şi dublele de calificare. Ultimele 4 echipe calificate din Europa au ce sărbători, cele mai crunte beţii în acest sens având loc, e lesne de dedus, în Suedia. Dincolo de performanţa statistică şi financiară de a fi eliminat ditamai Italia, din jocul Suediei ne va rămâne întipărit în minte jocul aproape la fel de mizerabil ca acela al României de la Euro 2008. Altceva? Baftă porcească, preţ de 180 de minute în care mingea a refuzat pur şi simplu să intre în poartă suedeză, precum şi una supraporcească, atunci când devierea aia tâmpită a dus mingea în poarta lui Buffon. Printre nenumăratele prostii debitate de comentatorii noştri s-a strecurat şi ceva care poate părea un adevăr, anume că Italia a plătit acum preţul nenumăratelor calificări şi victorii la scor de 1 - 0, derulate de-a lungul zecilor de ani de când este de neconceput competiţie importantă fără ea. Prin asta s-ar fi făcut cumva dreptate, ziceau ei. Ce distruge însă afirmaţia asta este faptul că El Shaarawy nu are de ce deconta în 2017 jocul perfect închis practicat de Italia anilor '60, din epoca de aur a "lacătului". Italia a jucat avântat, ofensiv, a tras de 23 de ori la poartă, faţă de 4 şuturi ale Suediei. Echipa care a făcut antifotbal se numeşte Suedia, şi dacă aşa are de gând să joace şi în Rusia (dar cum naiba să joace altfel?, cu ce fotbalişti?) atunci mai bine ar sta acasă. Oricum, calificarea ei e mai mult decât o surpriză, este o ciudăţenie. Pe de altă parte, ziarele de ieri anunţau intenţia lui Ibra de a reveni la naţională, dacă refacerea după accidentare va fi deplină. Ca fan necondiţionat al lui, declar că aş fi fericit să-l văd acolo, şi poate că asta ar schimba şi faţa echipei suedeze. Pe de altă parte, îi dau dreptate şi lui Sorin Avram, care ieri a spus că nu i se pare corect: adică ăla, oricine ar fi el, a muncit, a transpirat, s-a consumat, iar la urmă, când treaba e gata, vine Ibra şi se duce el la turneul final. Asta ar fi dreptate?